Sindroamele clasice de deficiență sunt rare, dar scorbutul, pelagra , etc. sunt atât de devastatoare încât rămân o temă principală a profesorilor de biochimie care predau la facultățile de medicină. Deoarece sunt rar întâlnite, medicii nu le recunosc și prescriu tratamente pentru afecțiuni care nu există. Aceste deficiențe apar din cauza dietelor deficiente în nutrienți.
Deficiența de vitamine: stadii de deficiență
O deficiență poate fi predominantă, dar multe altele pot fi prezente.
Cele 4 stadii ale deficienței de vitamine sunt:
Stadiul 1– Rezervele de vitamine și minerale ale corpului scad încet.
Stadiul 2 – Stadiul biochimic, apare când scad rezervele de micronutrienți. Enzimele a căror activitate depinde de cantitățile adecvate de vitamine și minerale lucrează mai puțin eficient, dar persoana respectivă pare să fie bine.
Stadiul 3 – Stadiul fiziologic în care activitatea enzimelor este suficient de scăzută, încât să creeze schimbări de comportament și personalitate.
Acestea pot include: anorexie, depresie, iritabilitate, anxietate, insomnie, somnolență, etc.
Stadiul 4 – Stadiul final când deficiența este clasică, schimbările clinice și anatomice sunt clare.
Primele 3 stadii sunt incluse în deficiența marginală sau subclinică.
Deficiența subclinică de vitamine și minerale produce o mulțime de semne și simptome care pot mima o mare varietate de sindroame medicale și psihiatrice, care se pot datora altor afecțiuni, cum ar fi, infecții, scăderea imunității, etc.
Medicina convențională, când se confruntă cu aceste sindroame, consideră că sunt manifestări ale acestor boli, și când pacienții nu răspund la tratament, ei au tendința de a renunța.
Când pacienții se recuperează pe vitamine pe care le-au ales singuri sau le-a recomandat cineva, acei medici atribuie recuperarea, soartei, reacției placebo sau unei remisii naturale.
Deficiența de vitamine și minerale afectează toate celulele și organele corpului. Întregul organism suferă în momentul în care celulele lucrează la un nivel sub cel normal.
Simptomele sistemice sau generale includ oboseală, inerție, tensiune, durere generalizată și iritarea mușchilor.
Medicii ar trebui să știe, că în absența unei afecțiuni clare, infecția, prezența oboselii, anxietatea și depresia ar trebui să le indice căutarea factorilor nutriționali.
