Pasteurizarea este o metodă de conservare a produselor alimentare, mai ales a celor lichide. Pasteurizarea a fost inventată de Louis Pasteur și constă în încălzirea alimentelor la o temperatură sub 100 °C, de obicei până la 60-70 °C, urmată de o răcire bruscă a acestora la 4-6 °C.
Scopul este distrugerea florei patogene a produselor alimentare fermentabile pentru a preveni alterarea acestora.
Metode folosite pentru pasteurizarea laptelui
Metoda lotului. Laptele este încălzit la aproximativ 65 ° C timp de aproximativ 30 de minute.
Metoda continuă. Laptele se încălzește la 72 ° C timp de cel puțin 16 secunde prin trecerea acestuia peste role de cupru. Această metodă adaugă cupru în lapte, ceea ce nu este de dorit.
Metoda de ultra-pasteurizare. Încălzirea laptelui se face la o temperatură și mai ridicată, ceea ce este și mai rău.
Laptele este folosit în special sub formă pasteurizată. Structura chimică a laptelui pasteurizat este modificată din cauza căldurii.
Laptele crud este un produs care generează alcalinitate, dar prin pasteurizare este transformat într-un produs care generează aciditate.
Pasteurizarea, efectele asupra laptelui
Pasteurizarea are ca scop uciderea bacteriile patogene. Din păcate, această tehnologie distruge și unele vitamine C și E, denaturează sau ruinează câteva proteine delicate din lapte, dăunează grăsimilor din lapte și dăunează sever biodisponibilității calciului din lapte.
În plus, poate afecta sute de enzime, factori hormonali, factori imunici și multe altele. Nimeni nu contestă în mod serios acest fapt.
Efectul căldurii asupra laptelui: Tratamentul termic al laptelui urmărește să inhibe creșterea microbilor, să prelungească termenul de valabilitate al produselor și să îmbunătățească calitatea produselor.
Tratamentul termic duce, de asemenea, la denaturarea proteinei din zer și la formarea polimerului proteinei din zer-cazeină, care are efecte negative asupra produsului lactat.
Laptele și problemele de digestie
Tot laptele este foarte bogat în grăsimi.
Datorită conținutului mare de grăsimi, laptele nu este ușor de digerat și este unul dintre motivele pentru care laptele este procesat pentru a îndepărta grăsimea. În al doilea rând, laptele este bogat în lactoză, un zahăr care este, de asemenea, dificil pentru mulți adulți și, de asemenea, pentru unii copii să-l digereze.
Acesta este motivul pentru care brânza și iaurtul sunt mult mai ușor de digerat decât laptele simplu, mai ales pentru mulți adulți.
De asemenea, laptele are un conținut ridicat de calciu. Calciul este un mineral necesar, desigur, mai ales pentru copii. Cu toate acestea, băut în cantitate prea mare, tinde să alcalinizeze stomacul.
Acest lucru nu este sănătos, deoarece stomacul ar trebui să fie destul de acid pentru o digestie corectă.
Intoleranța la lactoză
Principala enzimă care digeră laptele este lactaza. Aceasta digeră lactoza sau așa numitul zahăr din lapte. Experții spun, că la majoritatea copiilor care au vârsta de 3-4 ani, apare deficiența de enzime care digeră laptele și astfel apare intoleranța la lactoză.
În concluzie, copiii nu mai trebuie să bea lapte pentru că organismul lor nu dispune de enzimele pentru descompunerea lactozei din acest aliment. În caz contrar apar următoarele consecințe:
Intoleranța la lactoză este de patru tipuri:
Intoleranță primară la lactoză (rezultat normal al îmbătrânirii): Acesta este cel mai frecvent tip de intoleranță la lactoză. Majoritatea oamenilor se nasc cu suficientă lactază. Bebelușii au nevoie de enzimă pentru a digera laptele mamei lor. Cantitatea de lactază produsă de o persoană poate scădea în timp. Acest lucru se datorează faptului că, pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, ei mănâncă o dietă mai diversă și se bazează mai puțin pe lapte. Scăderea lactază este treptată.
Acest tip de intoleranță la lactoză este mai frecventă la persoanele cu ascendenți asiatici, africani și hispanici.
Mucozitatea formată din cauza produselor lactate poate duce la diferite probleme de sănătate:
Intoleranță secundară la lactoză (din cauza unei boli sau răniri): Bolile intestinale, cum ar fi boala celiacă și boala inflamatorie intestinală (IBD), o intervenție chirurgicală sau o leziune a intestinului subțire pot provoca, de asemenea, intoleranță la lactoză. Nivelurile de lactază pot fi restabilite dacă tulburarea de bază este tratată.Intoleranță congenitală sau de dezvoltare la lactoză (născuți cu această afecțiune)
Intoleranță congenitală la lactoză (născuți cu această afecțiune) În cazuri foarte rare, intoleranța la lactoză este moștenită. O genă defectuoasă poate fi transmisă de la părinți la un copil, ceea ce duce la absența completă a lactază la copil. Aceasta se numește intoleranță congenitală la lactoză. In acest caz, bebelusul tau va fi intolerant la laptele matern.
Vor avea diaree de îndată ce se va introduce laptele uman sau o formulă care conține lactoză. Dacă nu este recunoscută și tratată devreme, afecțiunea poate pune viața în pericol. Diareea poate provoca deshidratare și pierderi de electroliți. Afecțiunea poate fi tratată cu ușurință, oferindu-i copilului o formulă pentru sugari fără lactoză în loc de lapte.
Intoleranță de dezvoltare la lactoză: Ocazional, un tip de intoleranță la lactoză numită intoleranță de dezvoltare la lactoză apare atunci când un copil se naște prematur. Acest lucru se datorează faptului că producția de lactază la bebeluș începe mai târziu în timpul sarcinii, după cel puțin 34 de săptămâni.
Consumul de lapte pasteurizat a fost asociat cu anumite forme de diabet. S-a constatat, că anticorpii produși de organism pentru combaterea proteinelor lactate modificate pot ataca și celulele beta care se află în pancreas și al căror rol este de a produce insulină.
