Terapia de substituție hormonală la menopauză.Cu toate că riscurile hormonilor sintetici se cunosc de mai bine de 50 ani, în recomandările medicale (de la noi) pentru substituție hormonală, pentru menopauză și nu numai, sunt prezenți foarte rar hormonii naturali.
Terapia de substituție hormonală presupune creșterea artificială a nivelului de hormoni (acolo unde producerea acestora pe cale naturală este deficitară în organism) cu scopul de a preveni sau de a trata anumite afecțiuni medicale, ca de exemplu simptomele de menopauză precum osteoporoza, uscăciune vaginală, etc.
Hormonii folosiți la noi sunt de proveniență sintetică, ceea ce înseamnă că structura lor moleculară a fost creată să fie diferită de cea umană (altfel companiile farmaceutice n-ar putea patenta produsul lor), însă au acțiune “aparent” similară cu hormonii naturali odată ce sunt introduși în corp.
Unele variante pentru terapia de substituție hormonală conțin doar forme sintetice de estrogen, de progesteron sau o combinație dintre cele două. Inițial, cu 20-30 ani în urmă (în România chiar și astăzi) a fost recomandat doar estrogenul (fiind principalul hormon feminin).
Dar, deoarece orice formă de estrogen ce nu este echilibrat de progesteron accelerează proliferarea (crește riscul de tromboze, tumori, edeme, etc.), a fost adăugat în cele din urmă și progesteronul. Iar în ultima vreme, deoarece trăim “epoca excesului de estrogen”, din ce în ce mai des sunt aplicate progestinele (nume generic dat formelor sintetice de progesteron).
Terapia de substituție hormonală: metode de aplicare
Ca metode de aplicare, terapia de substituție hormonală este disponibilă sub mai multe forme: pilule, plasturi, spray, creme și geluri vaginale, inel vaginal – hormonii sunt introduși în organism într-un mod similar cu folosirea contracepției hormonale (nu presupun intervenții medicale dureroase). Cea mai frecventă este prescrierea pilulelor cu hormoni.
Există 3 aspecte importante care trebuie avute în vedere:
1.Primul hormon al cărui nivel scade în primă fază în organismul feminin este progesteronul (în terapii nu estrogenul ar trebui completat inițial) și atunci apare dominanța estrogenică).
2.Formele sintetice de hormoni au acțiuni similare cu cele naturale, dar cu efecte secundare (un medic informat recomandă doar formele naturale).
3.Metoda de aplicare cea mai frecventă, pilula, este cea mai proastă alegere, deoarece are o absobție scăzută și obosește ficatul (o problemă de bază în dezechilibrele hormonale).
Un tratament de înlocuire hormonală, precum și anticoncepționalele, pot să aibă un efect estrogenic de 20-30 de ori mai puternic decât propriul estradiol.
Formele sintetice de progesteron nu echilibrează suficient efectul proliferativ al estrogenului (nu protejează eficient împotriva problemelor cardiovasculare, tumorilor și osteoporozei). În funcție de proveniență pot avea efecte secundare precum pilozitate, căderea părului, edeme, probleme la rinichi și la ficat, risc crescut de tromboze.
Cel mai impotant lucru este să se identifice dacă o femeie realmente are nevoie de substituție sau poate fi echilibrată prin nutraceutice și stil de viață. Iar când este nevoie absolută de hormoni, este esențial ca aceștia să fie hormoni naturali, bio-identici.
