Aminoacizii cu catenă ramificată (BCAA) sunt leucina, izoleucina și valina. BCAA sunt considerați aminoacizi esențiali, deoarece ființele umane nu pot supraviețui decât dacă acești aminoacizi sunt prezenți în dietă.
Aminoacizii cu catenă ramificată
Aminoacizii cu catenă ramificată și performanțele fizice
Aminoacizii cu catenă ramificată sunt necesari pentru menținerea țesutului muscular și par să păstreze depozitele musculare ale glicogenului (o formă de depozitare a carbohidraților care poate fi transformată în energie).
Ei ajută de asemenea la prevenirea defalcării proteinelor musculare în timpul exercițiilor fizice.
citește și:
Unele cercetări au arătat că suplimentarea cu acizi cu catenă ramificată (de obicei 10-20 grame pe zi) nu are ca rezultat schimbări semnificative în compoziția corporală, nici nu îmbunătățește performanța exercițiilor fizice sau nu sporește efectele antrenamentului fizic.
Cu toate acestea, suplimentele cu aminoacizi cu catenă ramificată pot fi utile în situații speciale, cum ar fi prevenirea pierderii musculare la altitudini mari și prelungirea performanței de anduranță în căldură.
Studiile efectuate de un grup de cercetători sugerează că suplimentarea cu BCAA poate, de asemenea, să îmbunătățească scăderea indusă de exerciții fizice în anumite aspecte ale funcționării psihice.
Aminoacizii cu catenă ramificată și scleroza amiotrofică laterală
BCAA pot activa glutamat dehidrogenaza activă – o enzimă care este deficitară în scleroza laterală amiotrofică (ALS), numită și boala Lou Gehrig.
Într-un studiu dublu-orb, 26 de grame pe zi de suplimente BCAA au ajutat persoanele cu ALS să-și mențină puterea musculară. Cu toate acestea, un studiu mai mare a fost încheiat la începutul anului, atunci când oameni care foloseau BCAA nu numai că nu au reușit să-și îmbunătățească starea, dar au experimentat rate mai mari de deces decât grupul placebo.
citește și:
Alte studii nu au arătat niciun beneficiu al suplimentelor BCAA pentru ALS sau alte boli neuromusculare, deși un mic grup de persoane care suferă de boli ale sistemului nervos numite boli de degenerare spinocerebelară s-au îmbunătățit atunci când au fost administrate BCAA într-un studiu preliminar.
Aminoacizii cu catenă ramificată și diabetul
Un studiu privind avantajele suplimentării cu BCAA pentru persoanele cu diabet zaharat care au suferit un program de exerciții intense, nu a constatat niciun beneficiu suplimentar al BCAA în reducerea grăsimilor abdominale sau îmbunătățirea metabolismului glucozei.
Aminoacizii cu catenă ramificată și afecțiunile hepatice
Pacienții cu afecțiuni hepatice care ajung la encefalopatia hepatică numită comă – au concentrații scăzute de BCAA și niveluri în exces ale anumitor alți aminoacizi. Studiile preliminare au sugerat că persoanele cu această afecțiune ar putea fi ajutate de BCAA.
Studiile dublu orb au produs rezultate oarecum incoerente, însă o reanaliză a acestor studii a constatat un beneficiu general pentru simptomele encefalopatiei.
Efecte terapeutice ale BCAA s-au dovedit, de asemenea, la copiii cu insuficiență hepatică și la adulții cu ciroză hepatică. Orice tratament al persoanelor cu insuficiență hepatică necesită îndrumarea unui medic.
Persoanele cu insuficiență renală cronică pot, de asemenea, să beneficieze de suplimentarea cu BCAA. Un studiu preliminar a constatat o îmbunătățire a respirației și a calității somnului la persoanele cărora li s-au administrat BCAA intravenos în timpul dializei renale.
citește și:
Aminoacizii cu catenă ramificată și fenilcetonuria
Fenilcetonuria este o boală genetică care produce cantități anormal de mari de fenilalanină și produsele sale finale se acumulează în sânge, provocând leziuni ale sistemului nervos.
Un studiu controlat a demonstrat că utilizarea regulată a BCAA de către adolescenții și adulții tineri cu fenilcetonurie, a îmbunătățit performanța în unele teste de funcționare mentală. Acest rezultat are sens, deoarece BCAA pot concura cu fenilalanina, reducând efectele sale toxice.
Fenilalanina se află în compoziţia îndulcitorului aspartam, ce se găseşte în foarte multe alimente procesate şi care nu este recomandat în alimentaţia copiilor şi adulţilor.
În dischinezia tardivă, s-au raportat, de asemenea, niveluri de fenilalanină ridicate. Ca rezultat, un grup de cercetători a folosit BCAA (de la 150 mg/kg greutate corporală, până la 209 mg/kg greutate corporală) după micul dejun și cu o oră înainte de prânz și cină timp de două săptămâni.
Amestecul BCAA a inclus părți egale de valină și izoleucină plus 33% mai multă leucină decât oricare dintre ceilalți doi aminoacizi. Din cei nouă pacienți tratați astfel, șase au avut cel puțin o scădere cu 58% a simptomelor, iar toți oamenii din studiu au prezentat o scădere cu cel puțin 38% a simptomelor.
Numai o persoană cu deficit de proteine ar deveni deficitară în BCAA, deoarece majoritatea alimentelor care sunt surse de proteine, asigură BCAA. Puțini oameni din societățile occidentale sunt deficitare în proteine.
Efecte secundare nu au fost raportate cu utilizarea de BCAA. Până la efectuarea mai multor cercetări, persoanele cu ALS ar trebui să evite administrarea suplimentelor cu BCAA.
La aporturile mari, BCAA sunt pur și simplu transformați în alți aminoacizi, utilizați ca energie sau transformați în grăsimi pentru depozitare.
Persoanele cu afecțiuni renale sau hepatice nu ar trebui să consume cantități mari de aminoacizi fără a consulta medicul.
Surse de izoleucină
Produsele lactate și carnea roșie conțin cele mai mari cantități de BCAA, deși sunt prezente în toate alimentele care conțin proteine. Proteinele din zer și suplimentele din proteine din ou sunt alte surse de BCAA. Suplimentele BCAA asigură aminoacizii leucină, izoleucină și valină.
