Ticurile cum ar fi clipiri rapide și dese, rosul unghiilor, scrâșnitul dinților, rosul capetelor la creioane și pixuri, loviri sau zvâcniri bruște ale picioarelor în timpul mersului, opriri bruște dese din mers, emitere bruscă a unor sunete nearticulate (lătrat, șuierat, etc.)… Ați experimentat simptome similare?
Ce este un tic?
Un tic reprezintă o tulburare psihomotorie de natură nevrotică. Un tip de diskinezie, care este o mișcare involuntară a corpului sau un sunet vocal ce se repetă, rapid și brusc. Are un caracter stereotip, dar neiritant survenind la interval și cu intensitate variabile.
Persoana ce prezintă un tic îl simte ca necontrolat, însă poate opri mișcarea sau zgomotul pentru o perioadă de timp limitat.
De exemplu, încercați pentru 15 minute să nu clipiți. Pentru început, controlul acestui gest automat este ușor de îndeplinit, însă după un timp anumit cedați și reveniți la clipit.
Ticurile apar, în general, în jurul vârstei de 6-8 ani (foarte rar la copiii mai mici), la vârsta adultă și chiar la vârstnici.
Fie că vorbim de rosul unghiilor sau de clipitul des, specialiştii susţin că ticurile nu apar întâmplător. De regulă, în spatele ticurilor se ascunde o problemă emoţională sau, în cele mai grave cazuri, una medicală.
Ticurile: cauze
Apariţia ticurilor este legată de trăirea unei stări tensionate, deranjantă sau dificilă din punct de vedere emoţional. În spatele ticului, de cele mai multe ori, se ascunde o problemă de ordin emoţional.
Practic, persoana refulează o stare interioară prin acest gest.
În prezent, sunt încă necunoscute cauzele exacte. Deși se cunoaște o predispoziție genetică și unele modificări biochimice la nivelul creierului.
Ele pot fi cauzate și de situațiile stresante sau de anumite medicamente. În unele cazuri, ar putea fi responsabile infecțiile creierului suportate în trecut sau recent (encefalita). Bolile genetice și dismetabolice, cu preponderență cele care afectează ganglionii bazali, pot manifesta ticuri sau alte fenomene asemănătoare.
Tipuri de ticuri
Deși variază în funcție de severitate, acestea sunt asociate cu mai multe tulburări neuropsihiatrice.
În prezent, sunt definite patru tulburări de tic. Acestea se deosebesc una de cealaltă în funcție de trei criterii: vârsta apariției la debut, durata tulburării, numărul și varietatea de ticuri.
- Tulburarea de tic tranzitorie (cunoscută și sub numele de tulburare de tic benignă): este specifică prin faptul că trebuie să debuteze înainte de vârsta de 18 ani. Ticurile trebuie să aibă loc de mai multe ori pe zi, aproape în fiecare zi timp de cel puțin patru săptămâni (1 lună), dar nu mai mult de 12 luni, iar pacientul nu trebuie să îndeplinească criteriile pentru sindromul Tourette sau tulburarea cronică de tic.
- Tulburări cronice motorii sau vocale: ticurile trebuie să fi avut loc aproape în fiecare zi sau intermitent pentru o perioadă mai lungă de un an, în lipsa unui interval fără tic mai lung de trei luni. Ticurile trebuie să fie vocale sau motorice, dar nu ambele tipuri și nu trebuie să îndeplinească criteriile pentru sindromul Tourette.
- Sindromul Tourette, considerată cea mai gravă dintre cele patru tulburări de tic. Ticurile trebuie să includă ticuri vocale multiple și motorice, deși nu neapărat necesar în același timp. Ticurile trebuie să aibă loc de mai multe ori pe zi, aproape în fiecare zi sau la intervale de timp mai lungi de un an, în lipsa intervalelor fără simptome mai lungi de șase luni. Trebuie să existe variații în număr, locație, severitate, complexitate și frecvență a ticurilor în timp.
- Tulburare de tic nespecificată: această categorie include toate cazurile care nu îndeplinesc criteriile pentru oricare dintre celelalte tulburări de tic.
Ticurile sunt un pericol pentru sănătate
Specialiştii îndeamnă să vă tratați, mai ales în cazul ticurilor care pot provoca probleme medicale grave.
Scrâşnitul dinţilor este un tic cunoscut în termeni medicali drept bruxism. Stresul sau problemele de digestie sunt cauzele acestui tic periculos.
O persoană care a dobândit bruxism şi nu este conştientă de periculozitatea ticului poate ajunge să aibă probleme grave de ordin stomatologic, de la apariţia unor crăpături la nivelul dinţilor până la distrugerea completă a danturii.
Nici rosul unghiilor nu este lipsit de pericole. O persoană care obişnuieşte să-şi roadă unghiile în diferite momente ale zilei, fără a ţine cont de igienă, poate contacta viruşi periculoşi care să îi afecteze sănătatea. Bacteriile de pe piele sunt transferate în gură, putând produce infecţii ale gâtului sau gingiilor.
Alte ticuri care pot afecta sănătatea
Trasul şi răsucitul părului. Răsucirea unei bucăţi de păr în jurul degetului poate duce la deteriorarea rădăcinii de-a lungul timpului. Acest lucru poate duce la zone temporare sau permanente de pierdere a părului, precum şi la infecţii.
Trosnirea gâtului. Răsucirea capului cu forţă poate deteriora cartilajele dintre vertebre. Deşi acest lucru te face să te simţi bine pe moment, trosnirea distruge ligamentele şi poate duce la artrită.
Atingerea feţei. Atingând în mod repetat faţa ta sau prin spargerea obsesivă a coşurilor se pot deteriora ireversibil straturile microscopice foarte subţiri de la suprafaţa pielii.
Linsul şi muşcatul buzei. Linsul nervos al buzelelor le expune la enzimele digestive din gura ta. Aceste enzime realizează mai departe digestia la nivelul pielii şi pot cauza dermatită şi inflamaţie, care fac ca buzele să apară uscate şi crăpate.
Rosul părţii interioare a obrazului poate deveni un obicei datorat nervozităţii, de care nu ne dăm seama decât prea târziu. Interiorul obrazului se umflă, fiind mai uşor pentru practicanţi să continuie să muşte acel loc. Chiar şi după ce se vindecă, obiceiul continuă.
În timp, acest lucru poate duce la inflamaţia cronică, posibil hemoragie şi cicatrici ale zonei.
Ronţăirea dropsurilor. Bomboanele sunt foarte dulci, iar zahărul din conţinutul lor poate cauza carii. Bacteriile orale se hrănesc cu zahăr, care creează un mediu perfect pentru apariţia cariilor dentare.
Mestecatul gumei îţi suprasolicită muşchii maxilarului, iar zahărul din guma de mestecat îţi atacă smalţul dinţilor. În plus, când mesteci gumă înghiţi mult aer, lucru care produce balonarea.
Roaderea capetelor pixurilor sau creioanelor. Pe lângă bacteriile pe care le conţin obiectele, dinţii vor avea cel mai mult de suferit.
