Cei mai mulți dintre copiii cu ADHD au deficiențe de calciu, magneziu și zinc, care sunt minerale sedative. Aceste minerale acționează ca elemente psihologice, care sunt necesare pentru protejarea copilului în situații de stres. Fără acestea, copilul devine hiperiritabil, anxios și se supără ușor.
Analiza mineralelor din păr poate indica posibilele cauze ale acestei afecțiuni.
Verifică-ți cunoștințele
Results
Se pare că trebuie să te mai documentezi privind subiectul ADHD.Vezi mai jos răspunsurile corecte și eventual, repetă testul.
#1. Un copil cu ADHD poate fi hiperactiv sau neatent sau poate avea o combinație dintre acestea.
Răspunsul corect este A. Adevărat.
ADHD este împărțit în 3 subtipuri: simptome de hiperactivitate, simptome de neatenție sau simptome ale ambelor.
#2. ADHD apare adesea în familii.
Răspunsul corect este A. Adevărat.
Cercetătorii au descoperit că genele sunt mai probabil responsabile de ADHD. Studiile au arătat că tulburarea are o legătură genetică. Uneori, se pare că părinții au tulburarea când copilul lor este diagnosticat cu afecțiunea.
#3. Copiii cu ADHD pot avea simptome începând cu vârsta între 3 și 6 ani.
Răspunsul corect este A. Adevărat.
Simptomele pot apărea încă de la vârsta cuprinsă între 3 și 6 ani. De asemenea, pot apărea mai târziu în copilărie și în anii adolescenței.
#4. Cel mai frecvent tip de medicament utilizat în tratamentul ADHD este un stimulent.
Răspunsul corect este A. Adevărat.
Medicamentele stimulente reduc hiperactivitatea și impulsivitatea. De asemenea, facilitează concentrarea copilulului, îl ajută să învețe și să rămână calm. Unii copii nu pot folosi stimulente. Pentru ei, sunt disponibile și alte medicamente. Medicamentele se prescriu în funcție de copil. Ceea ce funcționează pentru unul, poate să nu funcționeze pentru altul.
#5. Terapia comportamentală poate ajuta un copil cu ADHD.
Răspunsul corect este A. Adevărat.
Terapia comportamentală îi învață pe copii cum să-și controleze comportamentul. Părinții pot învăța cum să folosească un sistem de recompense și consecințe pentru a schimba comportamentul unui copil. Prin acest sistem, un părinte oferă imediat feedback pozitiv pentru comportamentul care trebuie încurajat. Ignoră sau redirecționează comportamentul care ar trebui descurajat. Părinții pot învăța, de asemenea, cum să programeze timpul sau sarcinile unui copil, astfel încât acesta să nu se simtă copleșit.
