Carnozina (beta-alanil-L-histidina) este o dipeptidă multifuncțională formată dintr-o combinație chimică dintre aminoacizii beta-alanină și l-histidină. Celulele cu viață lungă, cum ar fi celulele nervoase și celulele musculare, conțin niveluri ridicate din acest bloc de proteine.
Beta alanina împiedică organismul să acumuleze substanțe toxice, are rol în transferul azotului spre ficat și intensifică metabolizarea glucozei. Histidina are rol important în producerea globulelor roșii și albe și în refacerea țesuturilor și protejarea tecii de mielină a celulelor nervoase.
Nivelurile musculare ale carnozinei se corelează cu durata maximă de viață a speciilor de animale, iar nivelul scade cu vârsta.
citește și:
Se crede că există multe mecanisme responsabile de îmbătrânire. Potențialul de extindere a vieții o plasează la egalitate cu Co Q10, fiind piatră de temelie în nutriția longevității.
Acum, când multe persoane reduc consumul de carne, principala sursă dietetică pentru a obține această substanță sunt suplimentele.
Ce funcții are carnozina?
- Are capacitatea remarcabilă de întinerire a celulelor care se apropie de senescență, restabilirea aspectului normal și extinderea duratei de viață celulară.
- L-Carnozina este cel mai eficient agent anticarbonilare descoperit încă. De asemenea, ajută la prevenirea reticulării colagenului pielii ceea ce duce la pierderea elasticității și la apariția ridurilor.
- Are abilitatea de a întineri celulele țesutului conjunctiv ceea ce poate explica efectele benefice asupra vindecării rănilor. În plus, îmbătrânirea pielii este legată de modificarea proteinelor. Proteinele deteriorate se acumulează și reticulează în piele, provocând riduri și pierderea elasticității.
- În lentila ochiului, reticularea proteinelor face parte din formarea cataractei.
- Ca antioxidant, anihilează cei mai distructivi dintre radicalii liberi, hidroxil, precum și superoxid, oxigenul singular și radicalul peroxil. Surprinzător, s-a dovedit că acest bloc de proteine este singurul antioxidant care protejează semnificativ cromozomii de deteriorarea oxidativă datorată expunerii la 90% oxigen.
- De asemenea, acționează ca un regulator al concentrațiilor de zinc și cupru în celulele nervoase, contribuind la prevenirea suprastimulării acestor minerale neuroactive. De asemenea, ajută la chelarea metalelor ionice (eliminarea toxinelor din organism).
Este importantă pentru multe funcții normale ale corpului, inclusiv funcția și dezvoltarea corespunzătoare a mușchilor, inimii, ficatului, rinichilor, creierului și a multor alte organe.
Enzima carnozinază trebuie să fie saturată cu mai multă carnozină decât poate neutraliza, pentru a pune la dispoziție restul organismului.
Este utilizată pe cale orală pentru a preveni semnele îmbătrânirii și pentru prevenirea sau tratarea complicațiilor diabetului, cum ar fi leziunile nervoase, tulburările oculare (cataractă) și problemele renale.
citește și:
Studii privind utilizarea
Odată cu înaintarea în vârstă, nivelul din organism scade cu 60% cauzând scăderea vitalității. De aceea, pentru menținerea tinereții și a nivelului de energie se recomandă administrarea suplimentelor cu L-Carnozină.
Studiile au arătat că administrarea de L-Carnozina (500 mg) de două ori pe zi timp de trei luni are ca efect reducerea ridurilor, îmbunătățirea aspectului pielii și funcțiilor creierului.
Un studiu desfășurat în Rusia pe șoareci a arătat că la 44% dintre șoarecii cărora li s-a administrat L-Carnozină s-a observat o prelungire a duratei de viață cu 20%. Mai mult, șoarecii bătrani aveau aspectul blanei mai sănătos și erau mai vioi decât cei cărora nu li s-a administrat această substanță.
citește și:
În Rusia există picături pentru ochi care conțin 5% carnozină și care au primit avizul Ministerului Sănătății pentru a fi folosite în aplicații clinice. În urma unor studii clinice pe 109 pacienți, s-a descoperit faptul că această substanță are efecte pozitive în tratamentul eroziunii corneei, keratita topică si keratita buloasă.
Efecte secundare
Carnozina este sigură, fără toxicitate chiar și în doze peste 500 mg per kg de greutate corporală în studiile la animale.
