coronavirus

Jurnalul unei tinere cu coronavirus.Mama ei, asistentă medicală a adus virusul acasă

Știri interne

Alexa Bejinariu, publică un jurnal de carantină din Suceava, acolo unde toată familia ei a fost infectată cu coronavirus.Mama ei, asistentă medicală a adus coronavirusul acasă.

Anunțuri publicitare

Din jurnalul Alexei infectată cu coronavirus

Bună. Sunt Alexa şi sunt din Suceava. În vremurile bune asta trezea un „,vai, ești moldoveancă!”. Acum mulți fac un pas în spate. Suceava are cel mai mare număr de cazuri. Suceava e bomba biologică. Focarul. Lombardia României. Sau poate Wuhan. Și dacă asta nu e de ajuns, să vezi când le spun oamenilor că mama e asistentă la Spitalul Județean, că a adus COVID-19 (coronavirus) acasă în perioada în care personalul medical de acolo era chemat la ședințe, după ce avusese contact direct cu pacienții, și că fratele meu e medic la Iași.

Ești bine?” m-au întrebat atunci, crispat, de la distanță, cei care mă știu. Nu, dar o să fiu, am răspuns în ultimele săptămâni. Mai jos este jurnalul pe care l-am ținut cât timp am locuit împreună cu părinții mei, sub același acoperiș, la Suceava.

21 martie. Ultima noapte pe care am petrecut-o în cămin, la București. Deși România se afla deja în Stare de Urgență, iar în țară erau confirmate 367 de persoane infectate, nu mă gândeam că orașul meu natal va ajunge un focar.

Spitalul de acolo e marketat ca unul modern, printre cele mai dotate din România. Mama e ok. Vreau să fiu alături de familia mea.

22 martie. Mă urc în tren și plec acasă. În gura lupului.

O zi a durat liniștea. Din cauza unor decizii luate de managementului spitalului de la acea oră și a lipsei acute de echipamente de protecție, cazurile de medici și asistente infectate au explodat. Astăzi Suceava are 462 de cadre medicale cu coronavirus din 1031 în toată țara.

Anunțuri publicitare

Panica a început când au anunțat-o pe mama că va fi mutată pe o altă secție, în locul unor colege infectate. Adică, urma să aibă grijă de pacienții tratați de personal medical cu coronavirus.

Înainte să ajungă acolo, mama s-a testat. A mers însă în continuare la muncă, deși la știri se tot spunea că persoanele care se testează trebuie să stea acasă până la aflarea rezultatului. La Suceava nu s-a întâmplat așa.

La două zile după, când a auzit că soțul unei asistente a murit, mama s-a cazat într-un cămin al Colegiului Național de Informatică „Spiru Haret” Suceava, pus la dispoziție pentru cadrele medicale.

De teamă că, dacă ea se infectează, măcar să nu ne îmbolnăvească și pe noi.

După vreo patru zile de la testare, a primit rezultatul: pozitiv.

Sâmbătă, 28 martie – Prima zi de Coronavirus în familia mea

Vestea îl sperie pe tata. Are hipertensiune și știe că intră în categoria de risc. Se joacă pe calculator doar să-și ia mintea de la asta.

Managerul spitalului e demis de două zile. În oraș a ajuns și secretarul de stat Nelu Tătaru, viitorul ministru al Sănătății. Președintele Consiliului Județean Gheorghe Flutur e internat, după ce a fost depistat pozitiv cu coronavirus.

Anunțuri publicitare

Până să facă testul, mama a locuit oricum în casă cu amândoi. Așa că tata se duce s-o aducă de la cămin. Mi-e frică de spital și știu că aici suntem toți și-o să avem grijă unii de alții.

Între timp, primim mesaj de la fratele meu:

  • „Dați drumul la căldură puternic, plătesc eu factura de e ceva. Vă dau acum comandă de pulsometru. Dacă se accentuează tusea, faceți febră mare sau nu puteți respira, sunați la 112. Evitați contactul direct cu mama, există o mică șansă să nu aveți toți. Totul va fi bine”.

Chiar dacă e departe, mesajul lui mă calmează.

Mama ajunge acasă. O văd obosită. Dormim toți în camere separate și stăm cât de departe putem unii de alții. Noaptea, lumina e aprinsă în camera ei. Intru. Are obrajii plânși, dar încearcă să-i ascundă. Îi spun că, dacă are nevoie de orice, sunt aici. Îmi răspunde: „sănătate”. Îi zic că i-aș da-o pe toată.

Mă pun în pat. Mi se pare că respir mai greu, dar cred că e de la panică. Îmi promit că trebuie să fiu puternică pentru ei.

Duminică, 29 martie – Ziua în care m-am testat de coronavirus

Mă trezesc ai mei la ora 13.00. Nu mai dorm nopțile, mă culc abia dimineața. „Mergi cu tata la DSP să vă testați” și până să înțeleg ce se petrece, sunt în mașină cu mănuși și mască. Îl văd agitat pe tata, dar îmi spune că nu-l mai apasă așa tare în piept ca ieri. Ajungem, pe ușă scrie că nu se mai recoltează probe pentru COVID-19 (coronavirus) în zilele de 27, 28 și 29.

Cât să ne lămurim noi ce să facem, vine o doamnă echipată din cap până-n picioare și spune: „Intrați, că închidem”.

Un domn din fața noastră face scandal, nu înțelege de ce a primit amendă de două mii de lei. Nimeni nu știe ce să-i răspundă. Văd o bătrână cu șervețel la nas și mă întristez, i s-au recoltat probe. Un bărbat și-o femeie îmi cer datele, îi rog să repete pentru că, din cauza costumelor, nu aud ce-mi cer. Mă întreabă în ce domeniu lucrez și spun jurnalism.

Anunțuri publicitare

Încep să se bâlbâie, probabil de teamă să nu fiu acolo pentru un articol sau cine știe. Mă întreabă dacă am simptome, le spun că sunt contact direct cu o persoană infectată, mama. Atunci se relaxează și femeia îmi bagă un bețișor în gât și altul în nas.

Îl aștept pe tata afară și mi se strânge inima. Văd o doamnă care de-abia se testase, e îmbrăcată ca un cadru medical și are lacrimi în ochi. Îi zice alteia: „Și eu acum trebuie să mă duc la muncă, neștiind dacă am sau n-am (coronavirus). Dacă îmbolnăvesc pe alții?”.

Marți, 31 martie – Poliția ne verifică în fiecare zi

Azi situația e schimbată. Mama de-abia se mișcă. Are dureri musculare și face febră, între 37 și 38. O văd fără vlagă. Îmi spune că are diaree și nu poate mânca nimic. E de la tratamentul cu Kaletra. Tata are febră și nu îl lasă durerea de cap.

Nici eu, nici el n-am primit încă rezultatul testului, dar nu cred că mai sunt dubii în privința lui.

Îi e frică să nu i se înrăutățească situația până află răspunsul și se întreabă ce să facă atunci când o să li se termine tratamentul (Kaletra, Plaquenil, Azitrox). Îmi spune că, dacă se va simți mai rău, sună la 112. Mă gândesc că poate o să-l ia să-l interneze și asta mă sperie. Nu vrei să fii într-un spital în care medicii sunt mai bolnavi ca pacienții.

coronavirus carantina in familie cu coronavirus
Coronavirus-“Camera în care am stat în izolare”-Alexa/vice.com
coronavirus carantina in familie
Coronavirus-“Patul în care mai mult n-am dormit”-Alexa/vice.com

Nu știu ce să fac, așa că din 20 în 20 de minute merg la fiecare în evaluare. Îi întreb cum se simt, fac o glumă și îi asigur din toată inima mea că o să fie bine.

Miercuri, 1 aprilie – Ai mei sunt mai bine, dar în Suceava e haos

Parcă deodată lucrurile s-au îmbunătățit. Nu-i mai doare nimic și n-au nici febră. Ne vine pulsometrul comandat de frate-miu și toți au puls ok, în afară de mine. Eu am 110. Frate-miu spune că e de la stres.

Anunțuri publicitare

Ai mei gătesc. Prima masă a lor în ultimele două zile. Până acum au fost doar sticksuri. Mâncăm totuși la distanță

  • „Nu e o rușine. Am luat pentru că am fost la muncă, la spital, nu că am umblat pe stradă. Să afle cine vrea”, spune mama și are dreptate. Încep să le zic prietenilor și colegilor de muncă.

Mama îmi povestește de o cunoștință care nu s-a testat, dar a avut toate simptomele. Nouă zile a stat în pat fără tratament și ajunsese nici să nu-și mai dea seama dacă apa e rece sau caldă. Mama îl numește „virus parșiv”. Că e diferit de la om la om. Mă autosugestionez că ai mei au făcut o formă ușoară și că eu sunt asimptomatică.

Continuarea pe vice.com

Poate te interesează

Jurnalul unei tinere cu coronavirus.Mama ei, asistentă medicală a adus virusul acasă 3

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.