În activarea mastocitelor (MCAD), o parte a sistemului imunitar înnăscut devine hiperactivă, eliberând histamina și alte substanțe chimice care afectează fiecare sistem de organe din organism. Clinicienii cred că Tulburarea de activare a mastocitelor este o descriere mai exactă a ceea ce suferă pacienții cu așa-numita „intoleranță la histamină”.
Intoleranța la histamină
Ce este histamina?
Histamina este un mediator inflamator, implicat în multiple procese biologice, printre care și cele de tip alergic. Este nevoie de ea pentru desfășurarea normală a funcțiilor organismului. Dar, dacă există histamină crescută pot apărea efecte nedorite.
Ea este sintetizată, în mare parte, de către mastocite, dar și de alte celule, precum trombocite și bazofile. Se depozitează în vezicule și, la acțiunea stimulilor imunologici și nervoși, le părăsește și începe să își exercite funcțiile.
Intoleranța la histamină a devenit un termen popular în comunitatea de sănătate naturală. Caracterizată prin simptome care par să se agraveze odată cu consumul de alimente bogate în histamină sau care stimulează eliberarea de histamină, intoleranța la histamină nu este cu adevărat un diagnostic, ci o descriere a simptomelor.
Majoritatea specialiștilor cred acum că MCAD este o descriere mai exactă a ceea ce suferă pacienții cu așa-numita „intoleranță la histamină”. Există o serie de factori care pot contribui la sau cauza intoleranței la histamină, inclusiv producția în exces de histamină, deficitul de enzimă diaminoxidază (DAO), mutația HMNT și o metilare slabă în ficat.
Cu toate acestea, experiența mea a fost că MCAD este responsabilă pentru un număr mare de cazuri de intoleranță la histamină. – Chris Kresser, M.S., L.Ac., expert renumit în Medicina funcțională
Mastocitele: santinelele sistemului imunitar
Mastocitele sunt celule albe din sânge care se găsesc în toate țesuturile umane, în special în locurile în care corpul interacționează cu mediul, cum ar fi intestinul și pielea. Deși sunt cel mai bine cunoscute pentru rolul lor în alergii, mastocitele sunt, de asemenea, implicate în formarea de noi celule sanguine, vindecarea rănilor, dezvoltarea toleranței imune, apărarea împotriva agenților patogeni și menținerea funcției barierei hemato-encefalice.
Mastocitele sunt santinelele sistemului imunitar înnăscut, în căutarea schimbărilor de mediu sau a insultelor aduse organismului. Ele răspund prin eliberarea de molecule mediatoare care influențează comportamentul altor celule și țesuturi într-un efort de a menține normalitatea sau „homeostazia”.
Există peste 200 dintre acești mediatori stocați în granulele mastocitelor, inclusiv triptaza, prostaglandinele, leucotrienele și histamina.
Histamina are adesea o reputație deosebit de proastă, dar are multe funcții fiziologice importante în organism: acționează ca un neurotransmițător, reglează secreția acidă din stomac și joacă un rol în răspunsul imun local și sistemic.
Toți avem nevoie de mastocite și mediatorii lor pentru funcționarea normală a corpului. Problema apare atunci când aceste celule devin hiperactive, așa cum fac la persoanele cu MCAD.
Activarea mastocitelor (MCAD): diagnosticul ascuns
Tulburarea de activare a mastocitelor este caracterizată prin acumularea de mastocite modificate genetic (mastocitoză) și/sau eliberarea anormală a mediatorilor mastocitelor (sindromul de activare a mastocitelor).
Deoarece mastocitele se găsesc în toate țesuturile umane, iar receptorii mediatori ai mastocitelor se găsesc pe aproape fiecare celulă din organism, MCAD are potențialul de a afecta fiecare sistem de organe.
Se estimează că MCAD este mai răspândită decât alte boli ale disfuncției mastocitelor, dar și mai greu de recunoscut. Acest lucru se datorează, cel puțin în parte, faptului că adesea nu provoacă anomalii în testele de rutină de laborator.
MCAD nu a fost considerată ca afecțiune până în 2007 și criteriile de diagnostic nu au fost propuse până în 2010.
Tulburarea de activare a mastocitelor se prezintă ca o patologie cronică, multisistemică, cu o temă alergică și inflamatorie în general clinică și a fost asociată cu obezitatea, diabetul, afecțiuni ale pielii, sindromul colonului iritabil (IBS), depresie și multe altele. MCAD are o componentă genetică și tinde să se grupeze în familii, deși indivizii înrudiți pot prezenta simptome foarte diferite. – Chris Kresser
Găsirea cauzei fundamentale a MCAD
În modelul de medicină funcțională, se caută întotdeauna abordarea cauzei principale a bolii, spre deosebire de doar tratarea simptomelor. MCAD este probabil rezultatul unor patologii mai profunde, inclusiv:
1.Toxicitatea metalelor grele
S-a demonstrat că metalele grele precum aluminiul și mercurul destabilizează mastocitele. Acest lucru are sens, deoarece scopul însuși al utilizării acestora ca adjuvanți de vaccin este de a provoca un răspuns imun inflamator intensificat. De asemenea, s-a descoperit că plumbul, cadmiul și bismutul activează mastocitele și provoacă eliberarea mediatorului mastocitelor.
2.Infecții sau disbioză intestinală
Intestinul găzduiește 70% din sistemul imunitar, inclusiv un număr mare de mastocite. Infecțiile parazitare, infecțiile bacteriene/virale sau creșterea excesivă bacteriană/fungică activează mastocitele.
Paraziții helminți și Candida s-au dovedit a fi stimulenți puternici ai activării mastocitelor. Mastocitele interacționează în mod regulat cu microbii, iar disbioza intestinală în sine poate duce la tulburarea de activare a mastocitelor (MCAD).
3.Sindromul de răspuns inflamator cronic
Sindromul de răspuns inflamator cronic ar putea juca, de asemenea, un rol. Cei care sunt deosebit de sensibili la mucegai și au o capacitate redusă de a elimina micotoxinele din organism, vor suferi de o activare constantă a mastocitelor.
4.Deficiențe nutriționale
Unele deficiențe nutriționale pot declanșa tulburarea de activare a mastocitelor. Vitamina D este necesară pentru a menține stabilitatea mastocitelor și s-a demonstrat că o deficiență le activează. Zincul este implicat în reglarea funcției mastocitelor și poate exista o legătură între deficiența de magneziu și inflamație.
Intoleranța la histamină tratament
Tratamentele convenționale pentru MCAD sunt agenți farmacologici care blochează acțiunea mediatorilor mastocitari. Deși acestea pot oferi o ușurare atât de necesară pacienților, ele nu reprezintă o soluție pe termen lung și pot avea efecte secundare nedorite. Pașii de acțiune mai siguri pe termen scurt pe care îi puteți lua pentru a oferi o anumită ușurare includ:
Ce ai voie să mănânci când ai intoleranță la histamină?
Adoptarea unei diete cu conținut scăzut de histamină: pentru unele persoane cu MCAD, o dietă cu conținut scăzut de histamină oferă o ușurare semnificativă. Suplimentar diaminoxidaza poate ajuta, de asemenea, prin creșterea descompunerii histaminei.
Dar, este important să rețineți că aceasta reduce doar histamina exogenă (din exterior) și nu modifică cantitatea produsă de mastocitele în mod endogen (în interiorul corpului). Histamina este, de asemenea, doar unul dintre mulți mediatori produși în timpul degranulării mastocitelor.
Concentrați-vă pe nutrienții și alimentele cunoscute pentru stabilizarea mastocitelor: S-a demonstrat că mulți nutrienți, inclusiv seleniul și vitamina C, stabilizează mastocitele. O serie de ierburi și condimente, cum ar fi busuiocul sfânt , menta, ghimbirul, cimbru și turmeric au, de asemenea, acest efect. De asemenea, am văzut rezultate bune cu forme suplimentare de quercetină, bromelaină, nigella sativa, urzică și unt.
Reducerea stresului: Hormonul corticotropină, eliberat ca răspuns la stresul fizic sau psihologic, destabilizaază mastocitele și le determină să-și elibereze mediatorii.
Antrenarea ritmurilor circadiene: Activitatea mastocitelor oglindește îndeaproape ritmurile circadiene, așa că este crucial să dormi suficient și să eviți lumina albastră pe timp de noapte.
În cele din urmă, totuși, trebuie să abordăm cauza principală:
Îndepărtați metalele grele din sistemul dumneavoastră: agenții de chelare pot ajuta la îndepărtarea metalelor grele din sistemul dumneavoastră. Acest lucru se face cel mai bine sub îndrumarea unui medic. Îndepărtarea plombelor dentare din amalgam ( cu mercur) de către un profesionist calificat poate reduce, de asemenea, cantitatea metalelor grele din organism.
Tratați infecțiile: un test cuprinzător al scaunului poate ajuta la identificarea paraziților și a altor infecții care ar putea contribui la activarea mastocitelor.
Vindecă-ți intestinul: elimină alimentele inflamatorii și concentrează-te pe densitatea nutrienților. Includeți o mulțime de alimente probiotice, prebiotice și vindecătoare în dieta dumneavoastră.
În timp ce cauza de bază a intoleranței la histamina ar trebui abordată, adoptarea unei diete cu conținut scăzut de histamină poate ajuta la atenuarea unora dintre aceste simptome. Aceasta poate însemna schimbări semnificative ale stilului de viață, cum ar fi evitarea aditivilor alimentari, a alimentelor procesate, a anumitor condimente și a alcoolului.
Sursa: chriskresser.com
