Demența se caracterizează prin declinul capacităților cognitive, care apare progresiv și are un impact semnificativ asupra calității vieții. Nu este o afecțiune în sine, ci un termen utilizat pentru a descrie un spectru extins de simptome, ce afectează memoria, gândirea și abilitățile sociale.
Din articolul “Hidden Causes of Dementia“, de Dr. John Dommisse.
Ce este demența?
Demența nu este o singură boală; este un termen general – precum boala de inimă – care acoperă o gamă largă de afecțiuni medicale specifice, inclusiv boala Alzheimer. Tulburările grupate sub acest termen general sunt cauzate de modificări anormale ale creierului.
Aceste schimbări declanșează o scădere a abilităților de gândire, cunoscute și sub numele de abilități cognitive, suficient de sever pentru a afecta viața de zi cu zi și funcția independentă. Ele afectează, de asemenea, comportamentul, sentimentele și relațiile.
Semne și simptome demență
Semnele și simptomele demenței apar atunci când neuronii (celulele nervoase) din creier, cândva sănătoși, nu mai funcționează, pierd conexiunile cu alte celule ale creierului și mor. În timp ce toată lumea pierde unii neuroni pe măsură ce îmbătrânește, persoanele cu demență suferă o pierdere mult mai mare.
Semnele și simptomele pot varia în funcție de tip și pot include:
- Experimentați pierderi de memorie, judecată slabă și confuzie
- Dificultate de a vorbi, de a înțelege și de a exprima gânduri sau de a citi și de a scrie
- Rătăcire și pierdere într-un cartier cunoscut
- Probleme în gestionarea responsabilă a banilor și plata facturilor
- Durează mai mult pentru a îndeplini sarcinile zilnice normale
- Pierderea interesului pentru activitățile sau evenimentele zilnice normale
- Halucinații sau experimentarea iluziilor sau paranoia
- Nu-i pasă de sentimentele altora
Tipuri de demență
Boala Alzheimer este cea mai frecventă cauză a demenței progresive, identificată preponderent în rândul persoanelor în vârstă, însă există si alti factori determinanti pentru aparitia si dezvoltarea sa. In functie de natura cauzei, anumite simptome ale dementei pot fi reversibile.
Tipurile de demență includ:
- Boala Alzheimer, cel mai frecvent diagnostic de demență în rândul adulților în vârstă. Este cauzată de modificări ale creierului, inclusiv acumulări anormale de proteine cunoscute sub numele de plăci de amiloid și încurcături tau.
- Demența frontotemporală, o formă rară de demență care tinde să apară la persoanele sub 60 de ani. Este asociată cu cantități sau forme anormale ale proteinelor tau și TDP-43.
- Demența cu corp Lewy, o formă de demență cauzată de depozitele anormale ale proteinei alfa-sinucleină, numite corpi Lewy.
- Demența vasculară, o formă de demență cauzată de afecțiuni care afectează vasele de sânge din creier sau întrerup fluxul de sânge și oxigen către creier.
- Demență mixtă, o combinație de două sau mai multe tipuri de demență.
Boala Alzheimer reprezintă 60-80% din cazuri. Demența vasculară, care apare din cauza sângerării microscopice și a blocării vaselor de sânge din creier, este a doua cea mai frecventă cauză a demenței.
Cei care experimentează simultan modificări ale creierului și mai multe tipuri de demență au demență mixtă. Există multe alte afecțiuni care pot provoca simptome de demență, inclusiv unele care sunt reversibile, cum ar fi problemele tiroidiene și deficiențele de vitamine.
Demența: Cauzele ascunse
Cu mare greu se încearcă să se abordeze cauzele cunoscute ale demenței, așa cum a fost în anii ’60 și în alte momente în istoria medicală: deficit de vitamina B12 și, de asemenea, acid folic, hipotiroidism subclinic sau nediagnosticat sau netratat corespunzător, deficit de zinc, exces de cupru și alte minerale/metale grele, factori hormonali etc.
Motivul pentru care aceste cauze ale demenței nu sunt abordate la pacienți este că „intervalele normale” pentru deficiențe sunt mult prea mici și, în cazul exceselor, ele nu sunt măsurate aproape niciodată, inclusiv excesul obișnuit de cupru care apare la persoanele ale căror case au instalații sanitare din cupru.
Deficiența de vitamina B12
“Ignorarea deficienței de B12 este cea mai criminală și, din nou, se datorează „intervalului normal” ridicol de scăzut pentru această vitamină crucială pentru funcția creierului și a nervilor. [Da, neuropatia periferică nu este aproape niciodată tratată pentru deficiența de B12 care stă la baza cea mai mare parte a acesteia – deoarece nivelurile de B12 ale pacienților sunt „demonstrate că sunt în intervalul normal al laboratorului”!!]” – Dr. John Dommisse
“În SUA, acest interval este de obicei de aproximativ 200- 900. În Japonia, intervalul este de 500-1300 pg/ml! Ambele nu pot avea dreptate! De fapt, eu folosesc 600-2.000 ca interval normal, pentru a fi sigur și preventiv.
Toate mamiferele se nasc cu un nivel de aproximativ 2.000 pg/ml, care apoi scade de-a lungul vieții, cele care rămân cu niveluri peste 600 scăpând în mare măsură de „Alzheimer”, iar cele care au sub acest nivel suferind această afecțiune devastatoare și umilitoare – nediagnosticată între 200 și 600, și diagnosticate doar când scad sub 200 pg/ml – moment în care pacientul a avut câțiva ani de pierderi de memorie și a devenit ireversibilă – „demonstrând” că tratamentul cu B12 nu funcționează!! ” – Dr. John Dommisse
Și la aproape un secol după ce Langdon și-a publicat lucrarea în JAMA despre „anemie pernicioasă” care se poate manifesta prin simptome neurologice ÎNAINTE de anemie macrocitară, medicii ÎNCĂ se gândesc că deficiența de B12 a creierului nu poate fi prezentă dacă pacientul nu are un anemie macrocitară!!
Hipotiroidism primar
“Tratez gradul 3, cel mai ușor grad de hipotiroidism primar, și văd întotdeauna creșteri dramatice ale abilităților funcționale și pierderea simptomelor hipotiroidiene clasice ca urmare – inclusiv a dificultăților de memorie. Astfel, niciun pacient de-al meu în vârstă sau de vârstă mijlocie, dintre care am avut mii, nu a dezvoltat vreodată „Alzheimer”.
Este la fel de simplu. Nici una dintre cercetările foarte scumpe genomice, sau chiar enzimatice, nu este necesară. Cel puțin cercetarea de tipul enzimelor este orientată către nutriție.” – Dr. John Dommisse
Depresia, tulburările bipolare
Depresia și tulburările bipolare, oboseala „inexplicabilă” și chiar comportamentele violente sunt sechele suplimentare ale „uitării” și/sau neglijării acestor factori cruciali din partea profesiei medicale – inclusiv a practicienilor alternativi.
Scleroză multiplă
În zilele noastre, când un neurolog vede demielinizarea tecilor nervoase din creier la RMN, primul său gând este scleroza multiplă și s-ar putea să nu se gândească la deficitul de B12, care este mult mai frecvent.
Profesorul EH Reynolds de la Londra a arătat că tratamentul cu B12 aduce beneficii majorității cazurilor de scleroză multiplă, dintre care majoritatea au niveluri scăzute sau la limită de B12.
Un alt caz de boală autoimună, de această dată artrita reactivă poate fi adusă în remisie cu protocolul autoimun.
Sursa: alternativementalhealth.com
