Studiile au arătat că mucegaiul afectează creierul provocând deficiență cognitivă, oboseală cronică, boli neurodegenerative, depresie și anxietate, autism, psihoză. De asemenea, sindromul de activare a mastocitelor poate fi legat de expunerea prelungită la mucegai.
Din articolul “7 Ways Toxic Mold Affects Your Brain”, de Chris Kresser, M.S.
Dieta, somnul, activitatea fizică și gestionarea stresului au un impact semnificativ asupra funcției noastre cognitive. Cu toate acestea, te-ai gândit vreodată cum ar putea mediul interior să-ți influențeze creierul?
O persoană își petrece 80 până la 90% din timpul său în interior. Având în vedere cantitatea de timp pe care o petrecem în interior, trebuie să asigurăm siguranța și curățenia mediilor noastre interioare. Din păcate, un număr șocant de clădiri rezidențiale, școli și locuri de muncă astăzi adăpostesc un contaminant de mediu care reprezintă o amenințare gravă pentru sănătatea noastră cognitivă – mucegaiul.
Expunerea la mucegai poate provoca o serie de simptome cognitive îngrijorătoare.
Mucegaiul de interior: o amenințare pentru sănătatea noastră
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, până la jumătate din clădirile din America de Nord sunt deteriorate de apă și, prin urmare, „imobiliare” de prim rang pentru mucegaiurile interioare.
Mucegaiurile precum Stachybotrys chartarum și Aspergillus se dezvoltă în medii umede bogate în materiale poroase, cum ar fi plăcile aglomerate, lemnul și gips-cartonul. În prezența acestor materiale, o mică scurgere de apă de la o fereastră prost etanșată sau o gaură într-o fundație de subsol este tot ceea ce este nevoie pentru a declanșa o înflorire a mucegaiului, cu repercusiuni potențial drastice pentru sănătatea rezidenților.
Odată ce mucegaiul s-a instalat într-un mediu interior deteriorat de apă, începe să elibereze metaboliți secundari numiți micotoxine. Exemple de micotoxine includ tricotecenele, produse de ciuperca Fusarium, și gliotoxina și ocratoxina A, produse de ciupercile Aspergillus. Micotoxinele reprezintă o amenințare gravă pentru sănătatea umană, în special atunci când sunt inhalate, înghițite sau absorbite prin contact cutanat.
Efectele adverse asupra sănătății ale micotoxinelor sunt agravate de prezența altor biotoxine în clădirile umede, inclusiv endotoxinele bacteriene, fragmentele de perete celular fungic și bacterian și compuși organici volatili microbieni (COV).
“Constelația de simptome cauzate de expunerea la mucegai și la biotoxine este denumită „boala de mucegai”, „boala cu biotoxine” sau sindromul de răspuns inflamator cronic (CIRS). În timp ce mucegaiul și micotoxinele afectează diverse sisteme ale corpului, efectele cognitive sunt printre cele mai deconcertante.” – Chris Kresser
O perspectivă evolutivă asupra bolii mucegaiului
Oamenii au interacționat cu mucegaiurile din mediu de-a lungul istoriei noastre evolutive. Ca rezultat, corpurile noastre au dezvoltat sisteme naturale de apărare pentru a aborda aceste toxine, inclusiv mecanismul de eliminare a mucocililor din plămâni și ramurile înnăscute și adaptative ale sistemului imunitar.
Cu toate acestea, sistemele noastre naturale de apărare nu se potrivesc cu tulpinile puternice de mucegai găsite în clădirile moderne în care lucrăm și trăim. Aceste clădiri sunt proiectate în moduri care promovează creșterea mucegaiului, cu un flux slab de aer și nenumărate oportunități pentru scurgeri de apă. Sistemele de apărare ale majorității oamenilor nu pot ține pasul cu expunerea cronică la mucegai și micotoxine, făcându-le să cedeze la boli.
Simptomele cognitive ale expunerii la mucegai au și o componentă evolutivă. Boala de mucegai declanșează un fenomen conservat evolutiv numit „comportament de boală”, care include somnolență, depresie, apatie și retragere socială.
Comportamentul de îmbolnăvire indus de mucegai este rezultatul unui răspuns imun care este menit să ajute să supraviețuiți expunerii actuale la mucegai și să evitați expunerile viitoare. Cu toate acestea, mulți oameni nu fac legătura între simptomele lor și mediu, în schimb trăiesc într-un cerc vicios de expunere constantă la mucegai și boli.
Creierul tău și mucegaiului toxic: șapte efecte ale bolii mucegaiului
Un creier expus mucegaiului interior toxic și micotoxinei nu este de obicei un creier foarte fericit. Cercetările indică faptul că spectrul de deficiențe cognitive cauzate de expunerea la mucegai și la micotoxine este extins.
Multe dintre aceste afecțiuni de sănătate mintală sunt destul de răspândite în societatea noastră. Acest lucru ar trebui să ne facă să ne întrebăm câte dintre aceste cazuri s-ar putea datora expunerilor toxice ale mediului, cum ar fi mucegaiul.
1. Deficiență cognitivă
S-a constatat că expunerea la mucegai și la micotoxine reduce capacitatea de memorie, atenția și capacitatea intelectuală, așa cum au fost evaluate prin testele IQ.
2. Oboseală cronică
Pacienții cu sindrom de oboseală cronică au niveluri ridicate de micotoxine urinare, ceea ce sugerează că micotoxinele pot juca un rol în procesul bolii.
3. Boli neurodegenerative
Lucrarea revoluționară a Dr. Dale Bredesen a dezvăluit că micotoxinele participă la patogeneza unui subtip al bolii Alzheimer, denumită „boala Alzheimer prin inhalare”. Ciupercile pot juca, de asemenea, un rol în scleroza laterală amiotrofică și boala Parkinson.
4. Depresie și anxietate
Un studiu pe mai mult de peste 5.000 de adulți, publicat în Jurnalul American de Sănătate Publică, a constatat că cei care trăiesc în medii cu mucegai au avut rate semnificativ mai mari de depresie în comparație cu martorii care trăiesc în medii fără mucegai.
Multe dintre persoanele expuse mucegaiului cu depresie au suferit și de anxietate.
5. Autism
Cercetările emergente indică faptul că, copiii cu autism au niveluri urinare mai mari de micotoxine în comparație cu colegii lor fără autism, sugerând o relație între expunerea la mucegai și autism.
6. Psihoză
Relația dintre micotoxine și psihoză a fost documentată de-a lungul istoriei omenirii. În Evul Mediu, expunerea la alcaloizii din ergot a provocat o boală halucinatorie numită „Sf. Focul lui Anthony.” Primii coloniști nord-americani care mâncau cereale contaminate cu mucegai erau, de asemenea, cunoscuți că suferă de episoade psihotice.
7. Leziuni cerebrale traumatice
Mai multe dintre tulburările neurologice care apar în boala de mucegai seamănă cu deficiențe observate în leziunile cerebrale traumatice, inclusiv tulburări de învățare și viteză psihomotorie redusă.
Micotoxinele și creierul: mecanisme de acțiune
Există mai multe mecanisme prin care mucegaiul și micotoxinele dăunează creierului și induc disfuncții cognitive:
- Micotoxinele induc stresul oxidativ, provocând eliberarea de specii reactive de oxigen din celule care provoacă leziuni ale țesutului sistemului nervos.
- Trichotecenele induc disfuncția mitocondrială, un fenomen despre care s-a descoperit că stă la baza deteriorării cognitive.
- Micotoxinele interacționează cu axa neuroimună, o rețea de celule și molecule de semnalizare care leagă sistemul imunitar de sistemul nervos central. Micotoxinele activează mastocitele de-a lungul acestei axe, declanșând eliberarea de citokine inflamatorii care provoacă neuroinflamație și disfuncție cognitivă.
- Micotoxinele afectează plasticitatea neuronală prin legarea de proteinele implicate în activitatea sinapselor. Plasticitatea neuronală redusă este un factor care contribuie la disfuncția cognitivă, depresia și anxietatea, printre alte probleme de sănătate mintală.
- Micotoxinele compromit integritatea barierei hematoencefalice, trecând în creier și exercitând efecte neurotoxice asupra neuronilor.
Mucegaiul vă dăunează creierului? Ce e de făcut?
Suferiți de simptome cognitive inexplicabile și bănuiți că mucegaiul ar putea fi o cauză? Elaborați rapid un curs de acțiune, urmând acești pași:
1. Creați o cronologie
Creați o cronologie care să includă toate clădirile în care ați lucrat și în care ați locuit, întocmită împreună cu apariția simptomelor dvs. cognitive. A avut vreuna din clădiri mucegai vizibil, a suferit daune de apă sau a mirosit a mucegai? Simptomele dumneavoastră coincid cu timpul petrecut în aceste clădiri? Dacă da, atunci expunerea la mucegai poate contribui într-adevăr la dificultățile dumneavoastră cognitive sau de sănătate mintală.
2. Găsiți un clinician care este familiarizat cu boala de mucegai
Mulți medici (chiar și practicieni de medicină funcțională) încă nu sunt conștienți de boala mucegaiului, așa că va trebui să găsiți un medic care să cunoască efectele mucegaiului și să vă evalueze pentru expunerea la mucegai și la micotoxine.
3. Îndepărtați-vă din mediul contaminat și începeți tratamentul
A te îndepărta din mediul contaminat cu mucegai și micotoxine este primul pas către vindecare. Următorii pași, îndrumați de un practician care cunoaște mucegaiul, pot include luarea de agenți de legare pentru a „curăța” micotoxinele circulante, tratarea infecțiilor fungice și utilizarea medicinei funcționale pentru a aborda efectele expunerii la mucegai/micotoxine.
Boala de mucegai este înfricoșătoare, mai ales când începe să-ți afecteze cel mai prețios organ, creierul. Cu toate acestea, nu este nevoie să intrați în panică. Urmând pașii descriși aici, vă puteți controla bunăstarea, vă puteți adresa expunerilor la mucegai toxic și vă puteți restabili sănătatea cognitivă.
Mai multe despre boala de mucegai și efectele sale asupra creierului
Ergotismul, o otrăvire cauzată de consumul de alimente contaminate cu un grup de micotoxine numite alcaloizi de ergot, poate să fi declanșat halucinațiile bizare ale primilor coloniști nord-americani, care au dus la afirmațiile de „vrăjitorie” și la infamele procese de vrăjitorie din Salem. În timp ce ciuperca responsabilă de ergotism, ergot, crește în principal pe cereale, micotoxinele din mucegaiurile de interior pot provoca, de asemenea, psihoză.
Observările de fantome și alte experiențe paranormale ale oamenilor care au trăit în case „bântuite” se pot datora, de fapt, disfuncției neuropsihiatrice induse de micotoxine neurotoxice și mucegaiuri care cresc în aceste case, care sunt adesea destul de vechi, întunecate și umede.
Schimbările climatice creează medii interioare mai umede, din cauza unor fenomene precum inundațiile, precum și declanșează evoluția mucegaiurilor interioare mai virulente. Oamenii de știință bănuiesc că incidența „sindromului de hipersensibilitate la mucegai” va crește pe măsură ce clima planetei noastre continuă să se încălzească.
Finlanda are cea mai mare rată a mortalității prin demență din lume. Oamenii de știință bănuiesc că sunt în joc trei factori principali, inclusiv o prevalență ridicată a mucegaiurilor de interior producătoare de micotoxine care se dezvoltă în mediul umed și rece al țării, niveluri ridicate de mercur neurotoxic în fructele de mare (un element de bază în dieta finlandeză) și deficiență de seleniu pe scară largă cauzate de solurile sărace în seleniu.
Anumite alimente sunt surse semnificative de micotoxine, în special cerealele, carnea și laptele de la animale hrănite cu cereale. Prevalența micotoxinelor în aceste alimente oferă cu atât mai mult motiv pentru a fi conștienți de calitatea alimentelor!
Sursa: chriskresser.com
