Gastrita autoimună (AIG) este doar una dintre cele peste 100 de boli autoimune cunoscute care afectează milioane de oameni. În general, bolile autoimune rezultă dintr-un răspuns greșit al sistemului imunitar. În special în gastrita autoimună, sistemul imunitar atacă în mod eronat porțiunile superioare și mijlocii ale stomacului, ceea ce afectează capacitatea de a digera alimentele și absorbția alimentelor.
Din articolul “Complementary and Integrative Medicine Treatments for Autoimmune Gastritis“, de Kellie Blake
Se estimează că AIG afectează 2-5% din populația occidentală și poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții și a sănătății generale. Fără tratament, pacienții pot prezenta tulburări gastrointestinale, deficiențe nutriționale și prezintă un risc mai mare de a dezvolta cancer gastric.
Toate bolile autoimune sunt în creștere, iar cercetările au arătat că numărul oamenilor cu anticorpi antinucleari (un marker autoimun popular) continuă să crească.
În timp ce medicina convențională are oferte limitate pentru persoanele cu autoimunitate, o abordare integrativă, care vizează cauzele fundamentale ale procesului autoimun, poate oferi o mare ameliorare a simptomelor și poate preveni complicațiile viitoare pentru pacienții cu gastrită autoimună.
Ce este gastrita autoimună?
Gastrita autoimună (AIG), numită și gastrită atrofică metaplazică autoimună sau gastrită atrofică autoimună cronică, este un tip specific de gastrită atrofică care afectează mucoasa stomacului.
Gastrita autoimună este o boală inflamatorie severă, cronică, care afectează partea superioară și partea centrală a stomacului. În esență, sistemul imunitar (prin anticorpi anti-celule parietale și anti-factori intrinseci) atacă în mod greșit mucoasa stomacului, care distruge celulele parietale ale mucoasei oxintice.
Când celulele parietale sunt pierdute, se produce mai puțin acid clorhidric (HCl). Cu mai puțin HCl, pH-ul stomacului crește, ceea ce, la rândul său, afectează capacitatea unei persoane de a digera bine alimentele și de a distruge potențialii agenți patogeni care cauzează boli. În plus, o proteină numită factor intrinsec, care ajută organismul să absoarbă vitamina B12 este scăzută.
Dacă este lăsată netratată, poate rezulta malabsorbția fierului și a vitaminei B12 și poate pune pacienții la un risc mai mare de a dezvolta cancer gastric.
Un studiu a plasat pacienții la un risc de 6 ori mai mare de a dezvolta cancer gastric. Riscul crescut de cancer în gastrita autoimună este legat de dezvoltarea metaplaziei intestinale care rezultă din inflamația cronică a mucoasei stomacului.
În timp, celulele gastrice normale, sănătoase, sunt înlocuite cu celule anormale care seamănă cu cele ale intestinelor. Aceste celule noi sunt de natură precanceroasă, astfel încât diagnosticarea precoce și tratamentul AIG sunt cruciale.
Ca și alte afecțiuni autoimune, AIG afectează mai multe femei decât bărbați, dar și persoanele în vârstă au un risc mai mare, deoarece se dezvoltă în timp. În plus, persoanele cu alte afecțiuni autoimune, cum ar fi boala Addison, urticaria cronică spontană, tiroidita Hashimoto și diabetul de tip 1 sunt, de asemenea, expuse unui risc mai mare.
Simptomele în gastrita autoimună
Persoanele cu gastrită autoimună nu pot avea deloc simptome, mai ales la începutul procesului autoimun. Dar AIG poate duce la probleme grave de sănătate, așa că este imperativ să ascultați cu atenție plângerile pacienților și să finalizați un istoric și un examen fizic amănunțit.
Deoarece gastrita autoimună afectează celulele parietale ale stomacului care secretă acid clorhidric, pacienții pot prezenta simptome de hipoclorhidrie (prea puțin acid gastric), care includ:
- Golire gastrică întârziată
- Greață
- Vărsături
- Durere abdominală
- Apetit scăzut
- Balonare
- Senzație de prea plin
- Arsuri la stomac
- Creșterea bacteriană intestinală subțire, care provoacă simptomele de mai sus de golire gastrică întârziată
- Gaz
- Diaree
- Constipație
- Oboseală
- Distensie abdominală
- Infecții intestinale
- Alimente nedigerate în scaun
Pe măsură ce procesul autoimun continuă, celulele parietale și factorul intrinsec devin mai afectate, astfel încât pacienții pot începe să experimenteze semne și simptome de anemie și deficiențe de fier și vitamina B12, care includ:
- Dureri în piept
- Ameţeală
- Slăbiciune
- Dureri de cap
- Palpitații cardiace
- Confuzie
- Greaţă
- Vărsături
- Piele palida
- Ritmul cardiac rapid
- Sunete în urechi
- Furnicături sau membre amorțite
- Dificultăți de respirație
- Sindromul picioarelor nelinistite
- Oboseală extremă
Ce cauzează gastrita autoimună?
Infecția cu Helicobacter pylori (o bacterie) este cea mai frecventă cauză a gastritei atrofice la nivel mondial. În timp ce gastrita legată de H. pylori poate să nu fie singura cauză, infecția cu H. pylori poate fi totuși o componentă a AIG.
Ca și în cazul tuturor bolilor autoimune, în loc să atace microbii și toxinele care sunt potențial dăunătoare, sistemul tău imunitar atacă propriile celule, țesuturi și organe sănătoase. În special, în gastrita autoimună, răspunsul inadecvat al sistemului imunitar provoacă inflamație cronică și deteriorarea ulterioară a mucoasei stomacului, dar nu există o cauză specifică.
În schimb, ca și în cazul multor boli autoimune, factorii declanșatori de mediu (cum ar fi infecția cu H. pylori) și permeabilitatea intestinală crescută sunt considerate a fi factori care contribuie.
Creșterea permeabilității intestinale (numită și intestin permeabil) este rezultatul disbiozei și inflamației microbiomului intestinal. Bariera dintre intestinul subțire și alimentarea sistemică cu sânge constă dintr-un strat de celule cu joncțiuni strânse, care reglează ceea ce intră și iese din tractul gastrointestinal.
Zonulina (o familie de proteine) este purtatorul acestor joncțiuni strânse, reglând astfel când și cum se deschid și se închid. Când nu este reglată, zonulina crește permeabilitatea barierei intestinale subțiri, ceea ce permite particulelor alimentare mari, nedigerate, bacteriilor și toxinelor să intre în sânge.
La indivizii susceptibili genetic, acest lucru poate declanșa un răspuns inadecvat al sistemului imunitar care duce la dezvoltarea bolilor autoimune precum gastrita autoimună.
Interesant este că disbioza intestinală și glutenul (o proteină din unele cereale) sunt cei doi principali regulatori ai zonulinei, ceea ce înseamnă că ambele pot fi abordate prin măsuri de dietă și stil de viață.
În timp ce medicina convențională are o capacitate limitată de a trata bolile autoimune în mod eficient, furnizorii integratori folosesc diverse terapii de vindecare intestinală (cum ar fi nutriția, gestionarea stresului, exercițiile fizice și somnul) pentru a viza cauzele care stau la baza disbiozei și a intestinului permeabil, care pot îmbunătăți semnificativ calitatea viața, dar și rezultatele clinice.
Cum să testați gastrita autoimună
Diagnosticul pentru gastrita autoimună poate fi dificil de la început, deoarece modificările la nivelul mucoasei stomacului pot fi subtile. Din acest motiv, biopsia tisulară prin endoscopie este standardul de aur pentru determinarea unui diagnostic AIG.
Alte metode de diagnostic convenționale includ verificarea anticorpilor anti-celule parietale, un biomarker foarte sensibil pentru gastrita autoimună.
Alte opțiuni de testare pot include verificarea nivelurilor de factor anti-intrinsec și anti-H. pylori și evaluarea infecției cu H. pylori ca o legătură între H. pylori și dezvoltarea gastritei. În plus, atunci când se suspectează AIG, pacienții trebuie evaluați pentru anemie legată de deficiența de fier și vitamina B12, care poate fi realizată prin testarea serului.
Atunci când se evaluează riscul de cancer gastric la pacienții cu AIG, nivelurile crescute ale gastrinei serice, nivelurile scăzute de pepsinogen 1 și un raport scăzut de pepsinogen 1 la pepsinogen 2, împreună cu prezența gastritei atrofice în porțiunea superioară și în corpul stomacului pot indică un risc ridicat de cancer.
Cum să testați cauza principală a gastritei autoimune
Laboratoarele de medicină funcțională pot oferi practicienilor mai multe informații despre ceea ce conduce procesul autoimun pentru persoanele cu suspectare de AIG. Prin investigarea factorilor declanșatori de mediu și a permeabilității intestinale crescute, practicienii pot dezvolta mai bine un plan de tratament cuprinzător care combină terapiile convenționale și integrative.
Testarea sensibilității la gluten
Creșterea permeabilității intestinale este un declanșator al autoimunității. Glutenul este un regulator de creștere al zonulinei (gardianul barierei intestinale), dar alte alergii și sensibilități alimentare pot contribui, de asemenea, la inflamație și la creșterea permeabilității intestinale. Este posibil ca anumite alimente să fie eliminate din dietă pentru a restabili funcția sănătoasă a barierei intestinale.
Testarea nutrițională
Deoarece pacienții cu AIG sunt expuși riscului de deficit de fier și vitamina B legat de digestia întreruptă, evaluarea stării nutriționale este esențială. Deficiențele de micronutrienți pot contribui la procesul autoimun care stau la bază.
Testare cuprinzătoare a scaunului și a permeabilității intestinale
Testul GI-MAP + Zonulin este un test de scaun care măsoară o varietate de ADN al microbiotei gastrointestinale folosind tehnologia qPCR. Detectează dezechilibrul microbian (disbioză), microbii care contribuie la boli (cum ar fi H. pylori, deoarece acesta poate fi un declanșator pentru gastrita autoimună) și indicatori ai digestiei, absorbției, inflamației și funcției imune.
În plus, măsurarea zonulinei ne permite să înțelegem mai bine modul în care permeabilitatea intestinală crescută (intestinul scurs) poate contribui la procesul autoimun, care va ghida tratamentul acestei cauze subiacente.
Tratamentul convențional pentru gastrită autoimună
Pacienții cu AIG primesc adesea suplimente de fier și vitamina B12 pentru a ajuta la îmbunătățirea nivelului de nutrienți și pentru a inversa simptomele anemiei.
Dacă este prezent H. pylori, tratamentul cu o combinație de claritromicină, un inhibitor al pompei de protoni și amoxicilină timp de 14 până la 21 de zile este de obicei implementat pentru a eradica infecția. Pacienții sunt, de asemenea, evaluați în mod obișnuit pentru cancer gastric, precum și pentru alte afecțiuni autoimune, prin testarea serului și biopsie.
În plus, medicii convenționali pot încuraja practicile zilnice de gestionare a stresului și pot recomanda evitarea iritanților intestinali precum fumatul, alcoolul, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene și alimentele picante.
Tratament de medicină funcțională pentru gastrită autoimună
Abordările de medicină complementară și integrativă pot fi utilizate alături de tratamentele convenționale pentru a gestiona gastrita autoimună, o afecțiune autoimună în care sistemul imunitar al corpului atacă celulele care căptușesc stomacul.
Mai jos sunt date câteva tratamente de medicină funcțională care au fost folosite pentru a gestiona gastrita autoimună:
Cea mai bună nutriție pentru tratamentul gastritei autoimune
Efectuarea modificărilor legate de nutriție este una dintre strategiile cu cel mai mare impact pentru îmbunătățirea sănătății intestinale și gestionarea afecțiunilor autoimune, inclusiv AIG. Nu există o dietă specifică pentru gastrita autoimună, dar obiectivul general ar trebui să fie un model de masă care să promoveze sănătatea intestinală.
Glutenul (o proteină găsită în grâu, orz și secară) crește zonulina, declanșând o permeabilitate intestinală crescută care duce la inflamație și dereglarea imunității. În plus, alimentele ultra-procesate, alergiile alimentare și sensibilitățile creează inflamație și disbioză în intestin, care pot crește, de asemenea, permeabilitatea intestinală și pot stimula răspunsul greșit al sistemului imunitar.
Specific pentru gastrita autoimună, dietele bogate în sodiu, carne, grăsimi animale, alimente bogate în amidon și alcool pot crește riscul de leziuni gastrice precanceroase, precum și de cancer gastric. Și pacienții cu gastrită cronică raportează mai multe simptome gastrice atunci când consumă alimente bogate în zahăr și sodiu și nu respectă orele de masă de rutină.
Deci, în general, o dietă cu alimente integrale, antiinflamatoare care restricționează glutenul, alimentele la care ești sensibil și alcoolul va fi probabil foarte eficientă pentru gastrita autoimună.
Dieta mediteraneană este un model alimentar care s-a descoperit că îmbunătățește diferite rezultate la pacienții cu alte tulburări autoimune și este asociată cu un risc mai scăzut de cancer gastric, deci este o primă opțiune excelentă pentru pacienții AIG care sunt obișnuiți să consume o dietă occidentală standard, care favorizează inflamația și disbioza.
Dieta mediteraneană este bogată în grăsimi sănătoase (în principal ulei de măsline), fructe, legume, nuci, semințe, cereale integrale, pește, carne de pasăre și leguminoase, cu puțină carne roșie, lactate, ouă și vin.
Deși această dietă nu restricționează glutenul sau alcoolul, le puteți modifica cu ușurință pentru a le exclude pe ambele, îmbunătățind în același timp sănătatea intestinală generală și ținând sub control simptomele AIG.
Suplimente utilizate în tratamentul gastritei autoimune
În timp ce modificările legate de dietă pot fi benefice, mai multe suplimente alimentare pot funcționa împreună cu dieta pentru a îmbunătăți simptomele și a viza cauzele principale ale AIG.
Probioticele
Probioticele sunt bacterii care oferă o multitudine de beneficii pentru sănătate. În special pentru persoanele cu autoimunitate, s-a descoperit că probioticele îmbunătățesc mediul intestinal și inflamația.
Probioticele ajută, de asemenea, la reducerea intestinului permeabil și la îmbunătățirea funcției barierei intestinale, care sunt probleme de bază critice la persoanele cu autoimunitate. În plus, probioticele ajută la eradicarea H. pylori, care poate fi un declanșator pentru AIG.
Nutrienți pentru vindecarea intestinului
Mai mulți nutrienți care vindecă intestinul pot fi benefice pentru persoanele cu AIG.
L-glutamina este un aminoacid care este combustibilul preferat pentru enterocite și colonocite. S-a descoperit că scade permeabilitatea intestinală, îmbunătățește funcția barierei intestinale și influențează pozitiv răspunsul inflamator.
N-acetilcisteina (NAC) este un alt aminoacid important care este capabil să regleze joncțiunile strânse ale intestinului și, de asemenea, să reducă inflamația. Zincul și L-carnozina pot fi, de asemenea, utilizate pentru a reduce infecția cu H. pylori și pentru a preveni iritația pentru a accelera vindecarea și pentru a preveni daunele viitoare.
Vitamina B12 și Fier
AIG duce adesea la deficiențe de nutrienți de fier și vitamina B12. Anemia pernicioasă este frecventă la pacienții cu AIG legată de incapacitatea de a absorbi vitamina B12 din cauza lipsei factorului intrinsec.
Deficitul de vitamina B12 contribuie, de asemenea, la deficitul de fier la pacienții cu AIG. În plus, deficiența de fier poate rezulta din acidul stomacal inadecvat și infecția cu H. pylori. Este important să eradicați H. pylori, deoarece infecția continuă poate face fierul oral mai puțin eficient.
Alte tratamente de medicina complementară și integrativă
În afara dietei și suplimentelor, strategiile suplimentare de stil de viață ale medicinei complementare și integrative îmbunătățesc calitatea vieții și vizează inflamația de bază la pacienții cu AIG.
Acupunctură
Acupunctura este practica străveche din Medicina Tradițională Chineză de a introduce ace subțiri în puncte strategice ale corpului, care, printre alte beneficii, poate ajuta la reducerea inflamației. În timp ce studiile de cercetare privind acupunctura pentru AIG sunt limitate, un studiu de proteomică a constatat că expresia anumitor proteine care contribuie la AIG este îmbunătățită după acupunctură.
De asemenea, Organizația Mondială a Sănătății recunoaște acupunctura ca un tratament pentru mai multe boli inflamatorii, inclusiv artrita reumatoidă, care este o boală autoimună. Acupunctura poate aduce beneficii celor cu AIG prin modularea sistemului imunitar, cu reduceri ulterioare ale citokinelor proinflamatorii și inflamația sistemului digestiv.
Tehnici de reducere a stresului
Legătura dintre stres și sistemul imunitar a fost bine stabilită. Stresul cronic negestionat poate duce la inflamație cronică și o funcționare deficitară a sistemului imunitar, care contribuie și exacerba sănătatea intestinală precară.
Este important ca pacienții cu AIG să practice o tehnică zilnică de gestionare a stresului. Tehnicile de yoga și meditație, cum ar fi respirația profundă, pot scădea markerii inflamatori la persoanele cu boli autoimune.
În concluzie, tratamentele convenționale includ eradicarea H. pylori, înlocuirea nutrienților lipsă precum fierul și vitamina B12, monitorizarea îndeaproape a cancerului gastric și schimbările stilului de viață, cum ar fi nefumatul, evitarea alimentelor picante și practicarea tehnicilor de reducere a stresului.
Tratamentele de medicină funcțională pot duce acest lucru mai departe prin țintirea cauzelor fundamentale pentru a restabili funcția sănătoasă a barierei intestinale cu o dietă antiinflamatoare personalizată, suplimente precum probiotice, nutrienți care vindecă intestinul, acupunctură și tehnici specifice de gestionare a stresului, cum ar fi yoga și meditația.
Sursa: rupahealth.com
