Jillian a fost diagnosticată la 15 ani cu colită ulcerativă și 15 ani mai târziu cu fibromialgie. Tratamentul cu steroizi au făcut ravagii în starea ei mentală și i-au degradat oasele până la osteoporoză. Medicii nu i-au oferit alte soluții decât medicamente și intervenții chirurgigale.
Povestea lui Jillian: colită ulcerativă, fibromialgie
Povestea lui Jillian începe așa cum încep multe dintre poveștile noastre: simptome debilitante cu opțiuni frustrant de puține pentru tratament de la medici. Povestea ei oferă o privire uimitoare asupra modurilor adesea imperceptibile în care trauma poate afecta corpul.
În timp ce se recupera dintr-o relație care devenise toxică, Jillian a descoperit abordări de vindecare – dincolo de dietă și stil de viață – care s-au adresat unora dintre cauzele simptomelor ei fizice.
Cu ce probleme de sănătate vă confruntați, când au început și cât timp a durat până la obținerea unui diagnostic?
Am colită ulcerativă si fibromialgie. Am fost diagnosticată în 1995 cu colită ulcerativă , când aveam doar 15 ani. Fibromialgia nu s-a instalat decât 15 ani mai târziu, după o criză deosebit de gravă de colită ulcerativă care a necesitat spitalizare și m-a lăsat în pat timp de luni de zile.
Diagnosticarea durerii a durat mult mai mult, deoarece este mai mult sau mai puțin o chestiune ca cineva să vă creadă, ceea ce este mai ușor de spus decât de făcut dacă sunteți femeie, am dreptate doamnelor?!
Descrieți cum a fost cel mai de jos punct al călătoriei dvs. de sănătate.
Cel mai de jos punct al călătoriei mele de sănătate a fost la aproximativ 12 ani de la diagnosticul meu inițial, nu am putut obține asigurare de sănătate din cauza stării mele preexistente, motiv pentru care aveam nevoie de ea (*palmă în față). […]Abia puteam funcționa.
Singurul tratament pe care mi-l puteam permite au fost cantitățile masive de steroizi, care, după cum știm, sunt foarte ieftini, dar au și efecte secundare intense. Au făcut ravagii în starea mea mentală și mi-au făcut oasele să se degradeze până la osteoporoză până la vârsta de 20 de ani.
Când mi-am putut permite în sfârșit o colonoscopie, boala mea a progresat atât de mult încât mi s-a spus că ar putea fi nevoie să-mi extirp colonul. Și, de fapt, mi-a fost sugerat ca un „leac” pentru boala mea.
Până în acest moment, am urmat „comenzile” doctorilor și am crezut întotdeauna că au toate răspunsurile. Dar nu mi s-a părut că ar exista un sfat despre ce aș putea face pentru sănătatea mea, în afară de medicamente și intervenții chirurgicale.
Ce provocări te-au influențat să cauți o soluție? Practic, care a fost punctul de vârf?
Îmi amintesc că stăteam la masa din bucătărie cu logodnicul meu, simțind o rușine imensă că îmi permiteam să mă îmbolnăvesc atât de mult. M-am simțit ca o povară, ca și cum ar fi fost vina mea. Și știam că bărbatul cu care mă căsătoresc merita mai mult.
Mi-am dat seama că am externalizat ceva care era responsabilitatea mea și că singura opțiune rămasă era să găsesc răspunsurile pentru mine. Știam că nu înțeleg întreaga imagine de la medicii mei convenționali și am început să pun MULT mai multe întrebări […].
Când ai găsit un protocol care să te ajute să te vindeci, ce a fost și care a fost primul tău indiciu că funcționează?
Când am investit în sfârșit într-un medic naturist, am început să văd opțiunile pe care le aveam. Am citit Ruperea cercului vicios de Elaine Gottschall. A fost o mamă care și-a dedicat viața pentru a-și ajuta fiica să folosească hrana pentru a inversa aceeași boală pe care am avut-o eu, după ani în care a fost descurajată de medicii ei. Ceea ce, în același timp, mi-a părut prea familiar și mi-a dat speranța de care aveam nevoie să continui să caut.
La scurt timp după aceea, Sara Ballantyne mi-a făcut cunoștință cu The Paleo Approach. Aceasta a fost cartea care mi-a explicat într-un limbaj și o grafică ușor de înțeles DE CE apare inflamația și CUM sistemele noastre imunitare devin dereglate până la autosabotaj.
Prin schimbarea radicală a dietei și suplimentarea țintită, am reușit să-mi inversez o mare parte a bolii într-o perioadă scurtă de timp. După aceea m-am educat despre microbiomul și rolul bacteriilor intestinale.
Am încercat chiar și un tratament numit Transplant de microbiotă fecală (FMT), care nu numai că mi-a ajutat la sănătatea intestinului, durerile articulare și nivelul de energie, dar mi-a atenuat anxietatea și depresia într-un mod în care nici nu aș fi crezut că este posibil dacă nu aș fi experimentat eu însumi.
Chiar și doctorul meu a trebuit să recunoască cu reticență că am făcut ceva pentru a-mi scădea drastic markerii inflamatori! Stiam că am luat ceva…
Ce resurse ai folosit până acum în călătoria ta de vindecare și cum le-ai găsit?
Adevărul este că, după câțiva ani de cercetare și auto-experimentare concentrată în mod singular, încă simțeam că nu există progres în vindecarea mea. Nu puteam să-mi dau seama ce mă mai reține. Sincer, m-am simțit foarte asemănător cu acel personaj a lui Russell Crowe din A Beautiful Mind.
Aveam atât de multe informații și nici un răspuns real. Și eram obosită de luptă. Ceea ce s-a întâmplat în continuare a fost un întuneric total. Am făcut descoperiri șocante și dureroase în căsnicia mea pe care nimeni nu ar trebui să le facă vreodată.
Am continuat să suport un abuz necruțător din partea acestei persoane în care aveam încredere. O persoană căreia îi fusesem atât de devotată, atât de atentă să nu împovărez sau să sperii. Și în acel moment lumea mea s-a prăbușit.
Am redevenit scheletică aproape imediat, în ciuda faptului că starea mea emoțională era singurul lucru care se schimbase. Și mi-a trecut prin minte în acel moment că fusesem într-o relație toxică. Apărasem și justificasem un comportament nesănătos și de nesuportat pentru că îmi era frică să nu fiu abandonată. Pe care acum îl recunosc ca un răspuns comun la stres […].
Mi-am dat seama ce îmi lipsea tot timpul, trăiam într-o stare constantă de stres de peste un deceniu. Aici, o înțelegere mai profundă a traumei și a conexiunii sale cu bolile cronice mi-a luminat restul puzzle-ului.
Cartea lui Bessel van der Kolk, The Body Keeps the Score, mi-a arătat cum stresul emoțional nerezolvat se află în corpurile noastre, ducând la boli și disfuncții. Acest lucru m-a determinat să explorez conexiunea minte-corp și munca lui Gabor Mate și Peter Levine, printre alții. La acea vreme nu știam că sunt abuzată în relația mea, dar corpul meu știa și încerca să-mi spună.
Oricât de îngrozitoare a fost acea experiență, m-a învățat câteva lucruri: m-a învățat să am încredere în intuiția mea, m-a învățat să mă susțin, m-a învățat că stresul nu numai că joacă un rol în bunăstarea noastră, dar ar putea fi singurul lucru care stă în calea vindecării tale și m-a învățat că trupul meu nu este împotriva mea.
Corpul meu făcea tot posibilul pentru a mă alerta asupra problemei, pur și simplu nu ascultasem.
Mi-am dat seama că a mânca corect și a-mi satisface toate nevoile biologice a fost doar primul strat de schimbare pe care trebuia să îl fac. Și că, dacă voiam să mă vindec cu adevărat la un nivel mai profund, trebuia să-mi reglez sistemul nervos și să mă eliberez de toate emoțiile grele pe care le purtam de ani de zile.
M-am îndreptat către respirație, meditație și autocompasiune pentru totdeauna crezând că sunt o povară sau că trebuie să-mi dovedesc valoarea cuiva.
Ce îți aduce adevărata bucurie acum?
Acum sunt mai sigură în mintea, trupul și spiritul meu decât am fost vreodată în viața mea. Lucrul bun […] este că poți decide cum să reconstruiești. Ce să păstrezi, ce să lași și ce este esențial pentru inima și sufletul tău. Sinceră să fiu, după ce trece perioada inițială de doliu, se simte mai mult ca libertate.
Ceea ce îmi aduce bucurie acum este să-l distrez pe iubitul meu câine Parker Posey, care, deși nu are ochi, mă vede mai bine decât majoritatea. Îmi place fotografia, scrisul, grădinăritul, gătesc alimente sănătoase, râd cu prietenii, petrec timp de vindecare în natură, conectându-mi energia la pământ.
Sursa: autoimmunewellness.com
