Cât rău fac anticoncepționalele și steriletele din cupru? Este povestea unei tinere care după mai mulți ani a descoperit că acestea duc la intoxicație cu cupru.
Anticoncepționalele și intoxicația cu cupru
“În liceu aveam în timpul ciclului menstrual crampe severe menstruale, iar medicul de familie mi-a sugerat să iau pastile pentru controlul nașterii (anticoncepționale) că mă vor ajuta. Aveam 18 ani și am început să iau anticoncepționale.
În următorii 15 ani am fost pe o mare varietate de anticoncepționale. Efectul pozitiv este că m-au ajutat în cazul crampelor menstruale. Erau ușor de luat și mi-a plăcut faptul că ciclurile mele erau regulate și previzibile.
Cu toate acestea, în această perioadă, m-am luptat cu anxietatea și depresia și chiar am avut prescrise de câteva ori antidepresive și pilule antianxietate.
În cazul antidepresivelor, greutatea mea a fluctuat și nu m-am simțit mai bine sau n-am observat nicio schimbare, cu excepția a ceea ce aș descrie ca o stare de amorțeală. Deci, am decis să renunț la medicamentele antidepresive și cele pentru anxietate.
Acest lucru a fost dificil de făcut, totuși, pentru că nivelurile emoțiilor negative au crescut și am experimentat câteva zile cu adevărat grele. Am avut tentative suicidale în mai multe rânduri, dar de fiecare dată am renunțat. Nu am putut să înțeleg ce s-a întâmplat cu mine. M-am simțit slabă și rușinată.
În această perioadă, NICIODATĂ NU m-am întrebat dacă ceea ce am experimentat a fost într-o anumită măsură legat de anticoncepționalele pe care eram.
În schimb, de câteva luni am atribuit starea mea hormonilor și, mai mult decât atât, am dat vina pe sindromul premenstrual. Nu am vorbit despre asta cu prea mulți oameni. Mi-a fost teamă să nu fiu judecată, frică de a fi acuzată că sunt labilă psihic.
În plus față de șocurile și coborâșurile emoționale, câteva simptome curioase persistă. De multe ori m-am simțit neliniștită până la punctul de amețeală, am fost întotdeauna obosită și mi-a fost frig, chiar și la temperatura care pentru toți ceilalți era o temperatură confortabilă.
În plus, după doar un an pe anticoncepționale, părul meu a început să devină gri – aveam doar 19 ani!
În anii care au urmat, părul a început să se subțieze destul de repede. De asemenea, am dezvoltat sindromul colonului iritabil și am avut probleme digestive. Din nou am presupus pur și simplu că așa am fost “programată” și nu am atribuit niciodată starea mea anticoncepționalelor.
Am decis în cele din urmă să am primul copil și am jurat că nu m-aș mai întoarce niciodată la anticoncepționale. Nu pentru că am atribuit experiențele mele anticoncepționalelor-nu am făcut-o.
Pur și simplu am simțit că este greșit să-mi încarc corpul cu hormoni – și am decis că nu ar fi sănătos să am hormoni care să imite sarcina.
Mi-a luat 8 luni pentru a rămâne însărcinată odată ce am decis să am un copil la vârsta de treizeci de ani și medicul meu a spus că întârzierea a fost cel mai probabil datorită faptului că am fost atât de mult timp pe anticoncepționale.
Intoxicația cu cupru
La două luni după ce am avut copilul, mi-am introdus un sterilet din cupru. A fost prezentat ca o alternativă sigură și eficientă la anticoncepționale. Am avut acest sterilet din cupru în corpul meu timp de 3 ani.
Simptome după ce a pus steriletul din cupru
La câteva luni după ce mi-am pus steriletul din cupru, am observat că m-am schimbat emoțional. Cel mai mic lucru mă deranja și plângeam aproape în fiecare zi – adesea ascunsă în baie, așa că partenerul meu nu a aflat. Am gândit și atribuit această perioadă oboselii care era din ce în ce mai mare.
M-am simțit ca și cum am fost din nou slabă, fiind o mamă rea pentru că mă simțeam atât de copleșită și emoționată. Privind înapoi, se pare că am avut cu siguranță un anumit grad de depresie post-partum.
În primele 4-6 luni de la nașterea fiicei mele (după câteva luni pe steriletul din cupru), am trăit în mod constant valuri de emoții negative, crescând amorțirea emoțională, neliniștea și anxietatea. Îmi amintesc că am menționat partenerului meu că m-am simțit diferită, ca și cum nu eram eu însumi.
Mă simțeam irațională emoțional în fiecare zi. Amândoi am fost de acord că în momentul acesta cauza trebuie să fi fost lipsa de somn.
Pe parcursul anului următor, cu steriletul din cupru încorporat, am început să simt că chimia corpului meu se schimbă. Lucrurile pe care le-am plăcut înainte, acum îmi făceau rău la stomac. Am continuat să mă simt neliniștită, îngrijorată și emoțiile mele se schimbaseră atât de irațional.
Mirosul meu și cel al partenerului meu păreau să se schimbe și nu mai simțeam nicio atracție față de el. Adesea mi-am spus că mă simțeam “psihotică” – un minut fiind bine, apoi brusc explodând cu lacrimi sau mânie la ceva care era banal.
Mi-a fost frică să vorbesc despre asta cu prea mulți oameni, de teamă că într-adevăr ceva era în neregulă cu mine și că mi-aș pierde fiica dacă oamenii ar crede că sunt prea instabilă. Trebuia să fiu puternică. Partenerul meu, desigur, a observat schimbarea.
Ne-am distanțat și am devenit mai mult colegi de cameră. Am simțit fizic aversiune față de el și nu am putut înțelege cum această aversiune devenise atât de puternică, atât de rapid sau de ce.
M-am simțit adesea confuză și am avut probleme să-mi amintesc lucrurile, chiar și să folosesc un vocabular simplu. Am fost frustrată și acum eram convinsă că trebuie să am o tumoare pe creier. Am făcut niște teste, bineînțeles că toate erau bune.
Între timp am decis să scot steriletul, în șansa de a-mi asuma responsabilitatea pentru simptomele fizice și emoționale pe care le trăiam. Era prea târziu pentru relația noastră. Din acest punct, din cauza retragerii mele am încetat să comunicăm și să avem o relație normală. Nu a mai rămas nimic și a fost ireparabil din această etapă.
A trecut peste un an de când am scos steriletul și nu am luat nimic pentru controlul nașterilor. Nu mă simt încă 100% bine sau 100% însumi, dar norul s-a ridicat și amalgamul emoțiilor a scăzut doar în ultimele câteva luni.
Se simte ca și cum tornada din interior este mai subțire. Mă simt mai calmă și am mai multă pace emoțională, deși multe simptome continuă: părul meu continuă să cadă, iar ciclurile menstruale sunt abundente.
Am ajuns recent să aflu despre toxicitatea cuprului și legătura dintre metodele contraceptive, hormoni și creșterea cuprului. Sunt uimită să aflu cum simptomele pe care le-am trăit, de la oboseală și căderea părului, depresie și anxietate, până la emoțiile iraționale și amorțeala față de partenerul meu la acea dată, sunt simptome foarte tipice ale toxicității cuprului care , în cazul meu, poate fi cu siguranță atribuită anticoncepționalelor și steriletului din cupru.
Recent am efectuat un test HTMA care a confirmat într-adevăr toxicitatea cuprului în sistemul meu. Începând de astăzi sunt pe un program de echilibrare a mineralelor pentru a încerca să repare prejudiciul făcut și sunt sub îndrumarea unui consultant de sănătate holistică.
Sper să raportez progresul și în alte 4-6 luni să fac un alt test pentru a vedea dacă au existat îmbunătățiri. Am încercat să mă întorc la anticoncepționale acum o lună, dar după primele două săptămâni s-au întors emoțiile iraționale și plânsul incontrolabil.
Acum știu că orice lucru care crește cuprul (cum ar fi estrogenul din pilulă) este ca o otravă pentru sistemul meu și că trupul și mintea mea nu o pot tolera. Refuz să-mi las viața și relațiile să fie distruse de dezechilibrul hormonal și mineral pe care anticoncepționalele și steriletul din cupru mi l-au creat. “- R.T.
poate te interesează
