Există 5 modele tiroidiene, care nu apar în testele standard pentru tiroidă care pot crea simptome de hipotiroidism. În cazul pacienților cu simptome hipotiroidiene, ale căror rezultate de laborator nu arată o disfuncție tiroidiană, ar trebuie să se cerceteze mai profund dacă suferă de unul dintre cele cinci modele tiroidiene care nu apar în testele standard de laborator.
Din articolul, “Five Thyroid Patterns That Won’t Show Up on Standard Lab Tests“, de Chris Kresser.
În medicină, diagnosticul precis este esențial pentru selectarea celui mai eficient tratament pentru un pacient. Din păcate, diagnosticul pus greșit este obișnuit în gestionarea hipotiroidismului.
Nenumărați pacienți cu simptome de hipotiroidism sunt excluși deoarece valorile lor de laborator nu se încadrează în criteriile de diagnostic înguste stabilite de panourile tiroidiene standard. Altora li se dau rețete pentru înlocuirea hormonilor tiroidieni, o abordare generală care nu reușește să abordeze cauzele care stau la baza hipotiroidismului.
“Mulți dintre acești pacienți suferă de modele de disfuncție tiroidiană care nu apar la testele standard de laborator și care nu sunt familiare medicilor convenționali.” – Chris Kresser
Problemele cu setul de analize standard pentru tiroidă
Dacă o pacientă vine la medicul ei cu o listă completă de simptome hipotiroidiene, cel mai probabil medicul ei va comanda un panou tiroidian standard. Cu toate acestea, panoul tiroidian standard este problematic din mai multe motive:
- Panoul tiroidian standard include de obicei doar TSH și T4. Există mulți factori implicați în funcția optimă a tiroidei, iar TSH și T4 nu spun întreaga poveste. Pentru a obține o imagine mai clară a sănătății tiroidei a unui pacient, un clinician trebuie să evalueze și markeri suplimentari, cum ar fi T4 liber, T3 liber și T3 invers (rT3).
- Intervalele „normale” pentru TSH și T4 variază de la un laborator la altul. Această inconsecvență are potențialul de a deruta pacienții și de a împiedica implementarea unui tratament eficient.
- Intervalele de laborator pentru TSH, T4 și alți markeri tiroidieni se bazează pe o curbă clopot de valori colectate de la persoanele care merg la laboratoare pentru testare. Din păcate, majoritatea oamenilor care merg la laboratoare pentru a face analize de sânge se confruntă cu probleme de sănătate. Aceasta înseamnă că intervalele „normale” pentru TSH și T4 nu se bazează pe valorile dovedite că promovează sănătatea optimă, ci mai degrabă pe un interval de valori colectate de la o populație bolnavă. Din acest motiv, este crucial să se folosească intervale funcționale mai degrabă decât intervale standard atunci când se evaluează starea tiroidiană a pacienților.
“Gândește-te de două ori înainte de a prescrie hormoni tiroidieni. Aceste cinci modele de disfuncție tiroidiană nu numai că nu reușesc să apară la analizele de laborator, dar tind și să răspundă slab la înlocuirea convențională a hormonilor tiroidieni.” – Chris Kresser
Multe cazuri de hipotiroidism sunt omise, deoarece nu se încadrează în parametrii din panoul tiroidian standard. Pentru pacienții cu simptome hipotiroidiene ale căror rezultate de laborator sfidează definiția convențională a disfuncției tiroidiene, noi, practicienii, trebuie să cercetăm mai profund și să stabilim dacă suferă de unul dintre cele cinci modele tiroidiene care nu apar în testele standard de laborator.” – Chris Kresser
Cele cinci modele tiroidiene
Fiziologia tiroidei este complexă și reglată de aportul de la mai multe glande endocrine, sistemul imunitar, intestinul și multe molecule de semnalizare celulară. Defecțiunile oricăreia dintre aceste componente pot provoca simptome hipotiroidiene.
Cu toate acestea, aceste defecțiuni nu sunt dezvăluite de un panou tiroidian standard. Pacienților cu simptome hipotiroidiene, dar TSH și T4 „normale”, conform panoului tiroidian standard, li se poate spune că nu este nimic în neregulă cu glanda tiroidă. Unii pacienți primesc rețete pentru înlocuirea hormonilor tiroidieni.
“Această abordare universală pentru gestionarea hipotiroidismului ignoră multitudinea de factori care influențează funcția tiroidiană și poate chiar agrava simptomele la unii pacienți. În cel mai bun caz, face un deserviciu pacienților noștri și, în cel mai rău caz, ar putea fi considerată neglijență absolută.” – Chris Kresser
1. Hipotiroidismul cauzat de disfuncția pituitară
Acest model este cauzat de cortizolul ridicat. Cortizolul, la rândul său, este crescut ca răspuns la infecția activă, dereglarea zahărului din sânge, hipoglicemie, rezistență la insulină sau stres cronic sau sarcină. Acești factori de stres obosesc glanda pituitară. Ca urmare, nu poate elibera suficient hormon de stimulare a tiroidei (TSH) pentru a stimula glanda tiroidă să producă T4 și T3.
Cu alte cuvinte, nu este nimic în neregulă cu glanda tiroidă în sine. Problema este glanda pituitară.
Tratament: Cheia pentru corectarea acestui tipar este de a rezolva cauzele care stau la baza disfuncției hipofizare prin tratarea infecțiilor, echilibrarea zahărului din sânge, îmbunătățirea sensibilității la insulină și ajutând pacienții să găsească modalități de a-și reduce nivelul de stres.
Pacienții au simptome de hipotiroidism
Pacienții cu acest tipar vor prezenta simptome hipotiroidiene, TSH sub intervalul funcțional (1,8-3,0), dar în intervalul standard (0,5-5,0) și T4 care este scăzut în intervalul funcțional și, posibil, de asemenea, în intervalul standard.
2. Subconversie a lui T4 în T3
T4 este forma inactivă a hormonului tiroidian. Acesta cuprinde 90% din hormonul tiroidian produs de glanda tiroidă și trebuie convertit în T3 înainte ca organismul să-l poată utiliza. Când T4 nu este convertit în T3 în cantități adecvate, apar simptome de hipotiroidism. Acest model de disfuncție tiroidiană caracterizat prin conversia insuficientă a T4 în T3 are multe cauze potențiale, inclusiv inflamație, cortizol crescut, deficiențe de nutrienți și disbioză intestinală.
Pacienții prezintă simptome de hipotiroidism
Pacienții cu acest model prezintă simptome hipotiroidiene, TSH și T4 normale și T3 scăzut.
20% din activarea hormonilor tiroidieni este inițiată în tractul gastrointestinal de microbii intestinali, care produc enzime deiodinaze care transformă T4 în T3. Perturbarea microbiotei intestinale normale poate reduce nivelurile bacteriilor benefice care efectuează această conversie crucială, ducând la o scădere a cantității de T3 și la simptome de hipotiroidism.
Lipopolizaharidele produse de bacteriile patogene afectează, de asemenea, conversia T4 în T3 prin inhibarea tiroxinei 5′-deiodinazei, o enzimă care catalizează conversia.
Conversia T4 în T3 are loc în membranele celulare. Inflamația cronică implică producerea de citokine inflamatorii, care afectează membranele celulare și afectează conversia hormonilor tiroidieni.
Sindromul de oboseală cronică și pacienții cu boala Crohn sunt două exemple de subgrupuri de pacienți care pot prezenta sindromul „T3 scăzut” din cauza inflamației cronice. Cortizolul ridicat, care poate deveni crescut din cauza inflamației cronice și a stresului, suprimă, de asemenea, conversia T4 în T3.
Nivelurile nutrienților sunt esențiale în cazul afecțiunilor tiroidiene. Nutrienții precum fierul și seleniul sunt cofactori pentru enzimele implicate în conversia T4 în T3. Deficiențele de fier și seleniu pot reduce conversia T4 în T3 și pot promova simptomele hipotiroidismului.
3. Hipotiroidism cauzat de TBG crescut
Globulina de legare a tiroxinei (TBG) este proteina care transportă hormonul tiroidian prin sânge. Când hormonul tiroidian este legat de TBG, este inactiv și indisponibil pentru țesuturi. Nivelurile ridicate de TBG reduc nivelurile de hormon tiroidian liber, provocând simptome hipotiroidiene.
Pacienții cu acest tipar au TSH și T4 normale, T3 scăzut, absorbție mare de T3 (o măsură a cantității de proteine de legare a tiroxinei, cum ar fi prealbumina și albumina) și TBG ridicat.
Estrogenul crescut poate crește TBG și poate provoca hipotiroidism. Estrogenul poate crește din cauza utilizării pilulelor contraceptive și a terapiei de substituție cu hormoni estrogeni.
Tratament hipotiroidism: eliminarea excesului de estrogen din organism.
4. Hipotiroidism cauzat de scăderea TBG
Nivelurile scăzute de TBG provoacă creșterea nivelului de hormoni tiroidieni liberi, deoarece există mai puține proteine disponibile pentru a lega hormonii tiroidieni. Nivelurile ridicate circulante ale T4 și T3 induc rezistența celulară la hormonii tiroidieni, la fel ca modul în care celulele dezvoltă rezistență la insulină la expunerea continuă la niveluri ridicate de insulină.
Această problemă înseamnă că, deși există o mulțime de hormoni tiroidieni, celulele nu-i pot folosi. Ca urmare, se dezvoltă simptome de hipotiroidism.
Pacienții cu acest model de disfuncție tiroidiană au TSH și T4 normale, T3 ridicat, absorbție scăzută de T3 și TBG scăzut.
TBG scăzut poate fi cauzat de un nivel ridicat de testosteron. Acest model tiroidian apare adesea la femeile cu sindromul ovarelor polichistice (PCOS) și rezistență la insulină, deoarece aceste două afecțiuni duc la creșterea testosteronului.
Tratament: Sensibilitatea la insulină și echilibrul zahărului din sânge trebuie restabilite pentru a trata acest model de disfuncție tiroidiană.
5. Rezistența tiroidiană
În acest tipar de disfuncție tiroidiană, tiroida și glandele pituitare funcționează normal, dar hormonii tiroidieni nu pot ajunge în celule acolo unde sunt necesari. TSH, T4 și T3 sunt toate normale în acest model. Din păcate, nu există o metodă de testare a funcției receptorilor de hormoni tiroidieni pe celule, un instrument care ar fi extrem de util în această situație.
Testarea pentru disfuncția axei HPA folosind metode precum testul DUTCH poate fi utilă, deoarece stresul cronic și cortizolul ridicat sunt doi factori cheie care contribuie la acest model. Homocisteina crescută și factorii genetici pot provoca, de asemenea, rezistență la hormonii tiroidieni.
Tratament: Corectarea dezechilibrelor pe axa HPA poate ajuta la rezolvarea acestui tipar.
Cum să testați cele cinci modele tiroidiene
Panoul tiroidian standard este insuficient pentru detectarea acestor cinci modele de disfuncție tiroidiană. Sunt necesare teste suplimentare pentru a determina modelul tiroidian care afectează pacientul dumneavoastră.
Un panou cuprinzător de markeri tiroidieni: acest panou ar trebui să includă TSH, T3, T4, T3 liber și T4 liber.
Testul DUTCH pentru evaluarea funcției axei HPA: acest test vă poate ajuta să determinați dacă stresul cronic și cortizolul ridicat cauzează disfuncție hipofizară, conversie insuficientă a T4 în T3 sau rezistență la hormoni tiroidieni.
Estrogenul și testosteronul: Măsurarea acestor hormoni vă poate ajuta să determinați dacă TBG crescută sau, respectiv, scăzută, sunt cauza hipotiroidismului.
Glicemia a jeun și hemoglobina A1c, pentru a evalua dezechilibrele de zahăr din sânge și rezistența la insulină, care contribuie la hipotiroidismul cauzat de disfuncția pituitară.
Feritină și seleniu seric, pentru a identifica deficiențele de fier și seleniu.
Evaluați sănătatea intestinului: testarea scaunului, testarea respirației cu hidrogen pentru SIBO și un profil de acizi organici din urină pot fi utilizate pentru a identifica potențialele infecții intestinale și disbioza care contribuie la hipotiroidism.
Sursa: kresserinstitute.com
