Deficiența de fosfor poate să apară în cazul bolii Crohn și bolii celiace din cauză că aceste afecțiuni crează probleme de absorbție a nutrienților. Fosforul, alături de calciu, este cel mai abundent mineral din organism.

Aceste două substanțe nutritive importante lucrează împreună pentru a construi oase și dinți puternici, sănătoși. De fapt, corpul are nevoie de fosfor pentru a utiliza calciul.

Cea mai mare cantitate a fosforului (85%) din corp se află în oase și dinți, dar se găsește și în celule și țesuturi din tot corpul.

Deficiența de fosfor:cauze

În general, majoritatea oamenilor obțin o cantitate mare de fosfor în dietele lor, dar unele afecțiuni precum diabetul, înfometarea și alcoolismul pot determina scăderea nivelului de fosfor din organism. Unele medicamente, cum ar fi anumite antiacide și diuretice pot, de asemenea, să scadă nivelul fosforului.

Anunțuri publicitare

Boli cum ar fi boala Crohn și boala celiacă afectează capacitatea organismului de a absorbi nutrienți precum fosforul.

Consumul mai multor alimente lipsite de nutrienți poate duce la deficiența de fosfor, la fel ca și aportul inadecvat de fosfor din suplimentele alimentare. Unele soluri sunt epuizate de fosfor și dau naștere la produse cu deficit de fosfor.

Semne și simptome ale deficienței de fosfor

Deficiența de fosfor poate da următoarele semne și simptome:

scăderea/lipsa poftei de mâncare
pofta de dulciuri și de cafea
energie/rezistență scăzută

CITEȘTE Avea Tiroidită Hashimoto și Protocolul Autoimun a ajutat-o să elimine simptomele

Fosfatul de sodiu sau fosfatul de potasiu este adesea utilizat de sportivii de anduranță pentru a crește capacitatea aerobă și performanța atletică.

deficiența de fosfor — Photo by **Victor Freitas** from **Pexels**

Fosfații reduc efectele acumulării de acid lactic în mușchi; contribuie la eficientizarea transmiterii de oxigen în mușchi; sunt utilizați în producerea de adenozin trifosfat (ATP-forma chimică a energiei din celule) și fosfatului de creatină (un depozit de energie imediat) și, prin urmare, se crede că au ca efect creșterea energiei chimice stocate în celule.