Deficiența de fosfor poate să apară în cazul bolii Crohn și bolii celiace din cauză că aceste afecțiuni crează probleme de absorbție a nutrienților. Fosforul, alături de calciu, este cel mai abundent mineral din organism.
Aceste două substanțe nutritive importante lucrează împreună pentru a construi oase și dinți puternici, sănătoși. De fapt, corpul are nevoie de fosfor pentru a utiliza calciul.
Cea mai mare cantitate a fosforului (85%) din corp se află în oase și dinți, dar se găsește și în celule și țesuturi din tot corpul.
Deficiența de fosfor: cauze
În general, majoritatea oamenilor obțin o cantitate mare de fosfor în dietele lor, dar unele afecțiuni precum diabetul, înfometarea și alcoolismul pot determina scăderea nivelului de fosfor din organism. Unele medicamente, cum ar fi anumite antiacide și diuretice pot, de asemenea, să scadă nivelul fosforului.
Înfometarea
Deficitul de fosfor este rar. Chiar și atunci când oamenii nu primesc suficient din acest mineral în dieta lor, organismul poate compensa prin reabsorbția a ceea ce este deja în sânge. Acestea fiind spuse, cazurile severe de înfometare pot duce la hipofosfatemie.
Dacă aveți deficit de alte vitamine, cum ar fi vitamina D, este posibil să aveți mai multe probleme cu absorbția fosforului și a altor minerale, cum ar fi calciul, din cauza modului în care funcționează împreună.
Diabetul
Diabetul poate duce și la o deficiență, în special pentru persoanele care se recuperează după un episod de cetoacidoză diabetică. Aceasta înseamnă că organismul nu produce suficientă insulină și nu poate descompune grăsimea. Ca urmare, acizii se acumulează în sânge, ceea ce poate provoca o deficiență de fosfor.
Alcoolismul
Alcoolismul poate duce și la malnutriție. Drept urmare, persoanele cu alcoolism pot dezvolta deficiențe nutriționale, inclusiv hipofosfatemie. Deficiența poate fi deosebit de probabilă la persoanele care sunt spitalizate din cauza abuzului de alcool.
Anorexia
Persoanele care sunt în tratament pentru tulburări de alimentație, cum ar fi anorexia, pot urma tratamente de realimentare. Dacă aceste tratamente sunt bogate în calorii, dar prea sărace în fosfor, poate apărea o deficiență.
Tulburări ereditare
Există, de asemenea, anumite tulburări genetice care afectează capacitatea organismului de a stoca fosfor. Aceste tulburări sunt adesea rezultatul excreției de prea mult fosfor în urină sau al neabsorbției mineralului din alimente.
Boli cum ar fi boala Crohn și boala celiacă afectează capacitatea organismului de a absorbi nutrienți precum fosforul.
Consumul mai multor alimente lipsite de nutrienți poate duce la deficiența de fosfor, la fel ca și aportul inadecvat de fosfor din suplimentele alimentare. Unele soluri sunt epuizate de fosfor și dau naștere la produse cu deficit de fosfor.
Semne și simptome ale deficienței de fosfor
- scăderea/lipsa poftei de mâncare
- pofta de dulciuri și de cafea
- energie/rezistență scăzută
Fosfatul de sodiu sau fosfatul de potasiu este adesea utilizat de sportivii de anduranță pentru a crește capacitatea aerobă și performanța atletică.
Fosfații reduc efectele acumulării de acid lactic în mușchi; contribuie la eficientizarea transmiterii de oxigen în mușchi; sunt utilizați în producerea de adenozin trifosfat (ATP-forma chimică a energiei din celule) și fosfatului de creatină (un depozit de energie imediat) și, prin urmare, se crede că au ca efect creșterea energiei chimice stocate în celule.
- iritabilitate
- arsuri/furnicături
- durere (ușoară/severă) difuză în oase
- dureri (ușoare/severe) articulare/umflături/rigiditate
Deficiența de fosfor poate să apară în cazul persoanelor care au diabet, boala Crohn sau boala celiacă. De asemenea, deficiența de fosfor poate să apară în cazul celor care iau anumite medicamente cum ar fi, antiacide și diuretice.
