Sindromul Sjögren: simptome, cauze, tratament

Sindromul Sjögren este o boală cronică autoimună care apare atunci când sistemul imunitar al corpului atacă glandele producătoare de umiditate, inclusiv glandele salivare și lacrimale. Acest lucru duce la o lipsă de producție de salivă și lacrimi care provoacă uscăciunea dureroasă a gurii și a ochilor.

De-a lungul timpului, leziunile autoimune pot progresa pentru a provoca leziuni ale mușchilor, rinichilor, intestinelor, ficatului și altor organe vitale. O abordare de medicină funcțională a bolii Sjögren descoperă și abordează cauzele fundamentale ale autoimunității și inflamației care stau la baza bolii.

Prevalența bolii Sjögren este estimată la aproximativ 3% dintre persoanele de 50 de ani sau mai mult, aproximativ 10 milioane în întreaga lume suferă de această afecțiune. Aproape 90% dintre pacienții cu boala Sjogren sunt femei. Deși debutul poate varia, simptomele încep cel mai frecvent în jurul vârstei de 40 de ani.

Simptomele sindromului Sjogren

Cele mai frecvente simptome ale sindromului Sjögren sunt numite sindromul sicca și includ:

• Ochii uscați (keratoconjunctivită sicca) cu senzație de arsuri, nisip în ochi sau mâncărime

• Gura uscată (xerostomia) poate îngreuna vorbirea sau înghițirea, poate provoca dureri în gât sau răni la nivelul gurii sau poți simți că gura este plină de bumbac.

În timp, această uscăciune a ochilor și a gurii poate duce la complicații suplimentare. Ochii uscați cronic prezintă un risc crescut de infecție și deteriorare a corneei (stratul exterior transparent al ochiului).

Uscăciunea cronică a gurii poate duce la dificultăți de alimentare și înghițire. Poate contribui la dezvoltarea leziunilor dentare, cum ar fi cariile dentare, ciobirea, ruperea și pierderea dinților. O gură uscată poate crește, de asemenea, riscul de gingivite (inflamație a gingiilor) și infecții orale cu drojdie (candida) care pot provoca durere și arsuri.

Atacul autoimun care are loc în sindromul Sjögren poate afecta și alte părți ale corpului, inclusiv:

• articulațiile

• pielea

• glanda tiroidă

• rinichii

• pancreasul

• ficatul

• plămânii

• sinusurile

• vasele de sânge

• nervii (în sistemul nervos central și sistemul nervos periferic, inclusiv sistemul nervos autonom)

Pe lângă gură și ochi, pielea și alte membrane mucoase, cum ar fi vaginul, pot deveni uscate. Membranele mucoase din tractul respirator și gât pot duce la o tuse uscată persistentă. Durerea articulară și musculară și rigiditatea cu umflare ușoară sunt frecvente, chiar și fără poliartrita reumatoidă concomitentă.

Inflamația vaselor mici de sânge (vasculită) poate provoca erupții cutanate și leziuni tisulare, cel mai frecvent la nivelul picioarelor inferioare. Pot apărea și erupții cutanate sensibile la soare, în special pe spate, piept, față și brațe. Deteriorarea nervilor poate duce la neuropatie periferică care provoacă amorțeală și furnicături, în special la nivelul picioarelor.

Cauzele posibile în sindromul Sjogren

Sindromul Sjögren implică un răspuns imunitar dereglat în care organismul se atacă singur. Atacul autoimun în sindromul Sjögren apare din cauza interacțiunii diferiților factori infecțioși, microbiomici și hormonali la cineva cu o predispoziție genetică.

Alte boli autoimune

Cea mai comună corelație de bază din spatele bolii Sjogren sunt alte boli autoimune subiacente.

Aproximativ jumătate dintre cei cu Sjögren au alte tulburări autoimune ale țesutului conjunctiv, cum ar fi artrita reumatoidă, lupusul și sclerodermia. Persoanele cu boală celiacă, boală autoimună tiroidiană, sindrom antifosfolipidic și sarcoidoză sunt, de asemenea, expuse riscului.

Predispoziție genetică

Anumite variații ale genelor care influențează sistemul imunitar sunt asociate cu un risc mai mare de a dezvolta sindromul Sjögren.

Infecții

Un factor de risc pentru dezvoltarea Sjögren este expunerea la viruși, inclusiv virusul hepatitei cronice C, citomegalovirusul (CMV) și virusul Epstein-Barr. Aceste infecții pot provoca producția de auto-anticorpi datorită mimetismului molecular care inițiază inflamația și autoimunitatea care dăunează glandelor secretoare de umiditate.

Microbiomul

Cercetările arată că modificările diversității bacteriilor orale, oculare și intestinale și a altor microbi (microbiota) joacă un rol în dezvoltarea bolii Sjögren. Mai mulți factori influențează numărul, compoziția și diversitatea microbiotei intestinale, cum ar fi sexul, obiceiurile alimentare, fumatul, infecțiile, vârsta, stresul și alte expuneri.

Un microbiom intestinal sănătos conține o mare diversitate de microbi. În schimb, o pierdere a diversității poate duce la disbioză sau dezechilibre între bacteriile comensale și cele patogene care pot contribui la inflamație și pot crește riscul de autoimunitate.

Factori de risc

• Boala Sjögren este mai răspândită la femei decât la bărbați (9:1)

• Alte boli autoimune subiacente

Cum este diagnosticat sindromul Sjögren?

Diagnosticul bolii Sjögren se face prin evaluarea simptomelor, efectuarea unui examen fizic, efectuarea de teste de sânge pentru a analiza anumite tipuri de anticorpi și efectuarea de studii speciale pentru a căuta dovezi obiective de uscăciune a ochilor și gură uscată.

Clasificarea necesită patru din cele șase criterii. Acestea includ simptome oculare, semne oculare, simptome bucale, histopatologie pozitivă (markeri observați pe țesutul biopsiat observat la microscop), implicarea glandelor salivare și imagistica glandelor salivare (sialografie) sau anticorpi anti-SSA și anti-SSB.

• Examinările oculare se pot face cu colorare specială a corneei (stratul exterior protector transparent al ochiului) și a conjunctivei (țesutul conjunctiv alb care acoperă globul ocular) care detectează pete uscate și deteriorarea suprafeței exterioare a ochilor cauzate de uscăciunea cronică

• Testele de sânge pot căuta autoanticorpi care sunt clasici pentru sindromul Sjögren, inclusiv anticorpi anti-nucleari (ANA), anticorpi anti-SSA/Ro, SSB/La sau factor reumatoid

• Biopsia glandelor salivare minore (de obicei luată de pe buza inferioară interioară) poate ajuta, de asemenea, la confirmarea unui diagnostic, mai ales dacă autoanticorpii sunt absenți

Analizele în medicina funcțională pentru sindromul Sjögren

Testarea autoanticorpilor

Autoanticorpii care sunt clasici pentru boala Sjögren pot ajuta la evaluarea afecțiunii și a altor boli autoimune precum lupusul și artrita reumatoidă. Acestea pot fi detectate prin analize de sânge, inclusiv:

• Anticorpii anti-SSA/Ro și anti-SSB/ anticorpi specifici pentru boala Sjögren, cu aproximativ șaptezeci la sută dintre pacienți pozitivi pentru SS-A și 40 % pentru SS-B;

• Anticorpii antinucleari (ANA) reacționează împotriva componentelor normale ale nucleelor celulare și sunt prezenți la aproximativ 80 % dintre pacienții cu Sjögren;

• Factorul reumatoid este prezent la 75 până la 95% dintre pacienții cu Sjogren și poate indica, de asemenea, poliartrita reumatoidă.

Evaluarea funcției organelor și a inflamației

O hemoleucograma completă (CBC) și un profil metabolic cuprinzător (CMP), inclusiv testele funcției hepatice, ajută la depistarea problemelor hepatice și a căilor biliare și evaluează electroliții, glicemia și sănătatea rinichilor pentru a analiza orice complicații care rezultă din această afecțiune. Markerii de inflamație, cum ar fi proteina C-reactivă (CRP) și rata de sedimentare a eritrocitelor (ESR) evaluează nivelurile de inflamație în întregul corp.

Screening pentru infecții

Deoarece infecția virală cu hepatita C pare să fie implicată în dezvoltarea bolii Sjögren la un subgrup de pacienți, testele de sânge pot fi utilizate pentru a detecta infecția actuală sau trecută.

În mod similar, infecția cu virusul Epstein-Barr (EBV) și citomegalovirusul (CMV), membri obișnuiți ai familiei virusului herpes, poate contribui la dezvoltarea sindromului Sjögren prin creșterea riscului unui atac autoimun asupra organismului. Testele de sânge pot evalua infecția anterioară sau activă cu EBV sau CMV.

Microbiomul și sănătatea intestinală

Pentru a evalua starea microbiomului, despre care se știe că joacă un rol în dezvoltarea bolii Sjögren, poate fi utilizat un test cuprinzător al scaunului pentru a măsura cantitățile de bacterii intestinale sănătoase și dezechilibrate (disbioză), markeri inflamatori, intestinul permeabil, paraziți și drojdie.

Tratament de medicină funcțională pentru sindromul Sjögren

Schimbări ale stilului de viață

Factorii stilului de viață joacă un rol esențial în gestionarea simptomelor și a cursului bolii Sjögren. Menținerea bine hidratată și menținerea unei bune igiene dentare ajută la menținerea gurii umede și previne cariile dentare.

Soluția salină nazală sau spray-ul cu acid hialuronic pot ajuta la hidratarea și curățarea căilor nazale pentru a permite respirația liberă pe nas și evitarea respirației bucale. Fumatul trebuie evitat, deoarece poate irita și usca gura și poate contribui la inflamarea organismului în general.

Dieta antiinflamatoare

Studiile arată că o dietă antiinflamatoare poate ajuta la echilibrarea inflamației și la îmbunătățirea simptomelor de uscăciune a ochilor și a gurii. Aceasta implică o dietă bogată în fructe și legume, cereale integrale, proteine slabe, grăsimi sănătoase precum uleiul de măsline și, în special, alimente bogate în acizi grași omega-3, reducând sau excluzând în același timp alimentele procesate, carnea roșie și alcoolul.

Deoarece glutenul este un declanșator comun al autoimunității, eliminarea glutenului poate ajuta la vindecarea intestinului și la îmbunătățirea inflamației cronice. Reducerea aportului de zahăr procesat și adăugat este, de asemenea, importantă pentru echilibrarea inflamației și menținerea sănătății dentare bune.

Acizi grași omega-3

Acizii grași Omega-3 sunt implicați în reglarea inflamației și a răspunsurilor imune, precum și a fluxului salivar, unele studii sugerând că pacienții cu boala Sjögren au un aport mai mic din acești acizi grași esențiali. Acizii grași Omega-3 se găsesc în alimente precum somonul și macroul, nucile și semințele de in.

Vitamina E

În mod similar, vitamina E poate afecta pozitiv producția salivară, ochiul uscat și inflamația și se găsește în alimente precum semințele de floarea soarelui, migdalele, avocado, spanacul, dovleceii, broccoli, uleiul de măsline, păstrăvul și creveții sau obținute prin suplimente.

Vitamina D

Vitamina D modulează sistemul imunitar și ajută la echilibrarea autoimunității. Deoarece deficiența de vitamina D este asociată cu uscarea ochilor, echilibrarea nivelurilor prin suplimente și expunerea naturală la lumina solară poate ajuta la gestionarea bolii Sjögren.

Oamenii au mai întrebat:

Sursa: rupahealth.com