Tulburare obsesiv-compulsivă și anxietate au fost diagnosticele lui Katie. Ea a luat medicamente timp de 10 ani.Schimbarea dietei, suplimentele cu vitamine și minerale, procedurile de detoxifiere au ajutat-o să revină la viață.
Tulburare obsesiv-compulsivă și anxietate. Povestea lui Katie
“Îmi amintesc clar schimbarea. A fost primul meu an de facultate, iar eu aveam 19 ani. Mă uitam la sticla mea de apă, prea anxioasă să mă ridic din pat. Ce mi s-a întâmplat?- m-am întrebat. Am devenit atât de neliniștită, fricoasă, rigidă și obsesivă, încât viața de zi cu zi, era extrem de înfricoșătoare și provocatoare.
M-am dus acasă în acea vară și am fost diagnosticată de medicul de familie cu Anxietate și tulburare obsesiv-compulsivă. Și așa a început un deceniu de “boală mintală” cu o multitudine de medicamente prescrise.
Următorii zece ani au arătat cam așa: De la Effexor la Prozac, la Vyvanse, la Lexapro, la Zoloft. Și întotdeauna Xanax. Niciunul dintre acele medicamente nu m-a ajutat.Niciunul dintre aceste medicamente nu mi-a corectat dezechilibrul chimic. Niciunul dintre aceste medicamente nu era fără o listă întreagă de efecte secundare negative care doar m-au îmbolnăvit și mai rău.
În toți acei ani, am căutat fără sfârșit soluția – acel ceva care mi-ar fi controlat anxietatea și tulburarea obsesiv compulsivă. Trebuia să existe, nu-i așa? “Gestionați” și “tratați” au fost cuvintele pe care le-au folosit cu mine.
Consiliere
Cu un an în urmă, am fost la un consilier care întreaga ședință mi-a citit simptomele cu descrieri lungi ale diagnosticului meu din cartea DSM.
M-am simțit că și cum m-aș fi scufundat în timp ce citea mai departe și descria anxietatea generalizată, anxietatea socială, depresia și tulburare obsesiv-compulsivă. M-am simțit devastată în timp ce ea a concluzionat cu “Ei, ți se potrivește!”
Când am întrebat-o ce propune, ea a răspuns: “Acestea sunt afecțiuni pe care le vei avea întotdeauna, dar vom lucra împreună la strategii care să te ajute să te descurci. ” M-am simțit rău. Am plecat și nu m-am întors niciodată.
Astăzi îmi dau seama că sentimentul de stare de rău pe care l-am avut atunci, nu a fost din cauza prognosticului sumbru pe care mi l-a dat, ci pentru că știam că se înșela.
Nu a fost încăpățânare sau negare faptul că am refuzat să o cred în acea zi. A fost ceva în mine care știa adevărul; un adevăr că, în ciuda anilor care urmau, refuzam să renunț. Nu aveam nicio idee despre care era adevărul sau cum arăta adevărul, dar trupul și mintea mea îl știau.
Calea spre vindecare
Am auzit că dr. Brogan vorbește în podcastul doctorului Aviva Romm. Ea a vorbit despre medicamentele pe care le-am folosit și încă le foloseam. A vorbit despre diagnosticul meu.
Într-o expunere de câteva minute, tot ce mi s-a spus și credeam despre aceste subiecte, a început să se destrame. Am fost confuză și supărată. Când am auzit-o, am stat în mașină și am plâns.
Am plâns pentru că m-am simțit atât de înșelată. Și am plâns deoarece cuvintele ei au strigat speranța.
Din toate lucrurile pe care le-am învățat de la doctorul Brogan, singurul care avea importanță, era cel necesar pentru a-mi găsi calea spre vindecare. Mi-a spus că cea mai importantă cheie a vindecării mele era mintea și credințele mele.
Nu mi s-a dat niciodată o astfel de putere în întreaga mea viață. Când mi-a spus că o pastilă nu mă va rezolva și că nu mintea mea e problema, am fost zdruncinată.
Era tulburare obsesiv-compulsivă sau altceva?Toată lumea îmi spusese că am o tulburare, o boală. Era prima și singura persoană care mi-a spus altfel. Din acea zi înainte, am continuat să înțeleg că trupul meu este complex și că vrea să fie bine. Că vrea să se vindece. Mi-am ascultat corpul.
Mi-am dat seama de ce țipam de frică și de boală în toți acești ani. Și mi-am revăzut toată viața. Cineva m-a întrebat ce am făcut pentru a-mi vindeca mintea. Tot ce am putut spune era “totul”.
Doctorul Brogan m-a învățat să vorbesc cu corpul meu într-un mod pe care îl înțelege, astfel încât să se poată vindeca. Asta am făcut: am început să meditez în fiecare zi. M-am concentrat pe respirație. Am devenit conștientă de sarcini. Mi-a dispărut obiceiul de a mă panica. Am învățat cum să am un somn de calitate și asta a fost o prioritate. Am luat legătura cu natura.
Tulburare obsesiv-compulsivă: eliminarea cauzelor
Schimbarea stilului de viață
M-am deconectat de la televizor, electronice, internet. Mi-am revizuit dieta. Am eliminat alimentele procesate și inflamatoare. M-am adresat sănătății intestinale și am rezolvat candidoza.
Am oprit cofeina și alcoolul. Am început să folosesc un supliment cu colagen. Am folosit suplimentele, dieta și mi-am schimbat stilul de viață pentru a-mi echilibra hormonii și pentru a-mi sprijini ficatul.
Eliminarea substanțelor chimice toxice
Am eliminat substanțele chimice din casă și produsele de baie și de corp. M-am concentrat pe echilibrarea zahărului din sânge prin dietă. Am devenit conștientă când mănânc pentru a îmbunătăți digestia. Am adăugat grăsimi și proteine de înaltă calitate.
Tulburare obsesiv compulsivă-detoxifiere și vitamine și minerale
Tulburare obsesiv compulsivă și nutrienții. Am început să iau vitamine și minerale pentru a-mi susține corpul. Am început practici de detoxifiere simple cum ar fi curățarea cu ulei, răzuirea limbii și băile fierbinți.
Alimentele au devenit medicamente. Am adăugat plante și ierburi pentru a avea o minte calmă și pentru a gestiona stresul. Am oprit medicamentele, cum ar fi pentru contracepție hormonală, antibioticele, medicamentele pentru alergii și ameliorarea durerii.
Modificările pe care le-am experimentat sunt multe și variază de la capacitatea de a adormi noaptea, până la rezolvarea problemelor digestive, o piele mai bună, rezolvarea durerii articulare, restabilirea ciclului menstrual, îmbunătățirea sistemului imunitar. Aș putea continua.
Cea mai mare schimbare este totuși mintea. Mă simt calmă. Gândurile nu mă mai bântuie. Sentimentul de panică a dispărut. Nerăbdarea, iritabilitatea și duritatea cu care am reacționat zilnic pur și simplu nu se întâmplă. Mă simt fericită, plină de speranță și optimistă cu privire la viață. Îmi plac lucrurile de zi cu zi și nu mai trăiesc în frică, teamă și apăsare.
Renunțarea la medicamente
Am renunțat complet la Zoloft cu o lună în urmă. Nu am simțit nicio revenire a simptomelor. În schimb, am simțit mintea mai clară și prezentă cu fiecare zi care a trecut.
Primele zile m-au speriat. Am dat atâta putere acestor pastile mici. Apoi mi-am amintit cuvintele doctorului Brogan că mintea mea este mai puternică decât un drog. Și avea absolută dreptate.
“Anxietatea” a făcut parte din mine, la fel ca și numele meu.M-a definit și mi-a definit viitorul. Simt că m-am întors. Dar “eu” este un om pe care nu l-am întâlnit până acum.
Ar putea părea foarte greu și copleșitor să faci atât de multe schimbări. Dar singura parte dificilă este începutul.”
Sursa:kellybroganmd.com
