Un mecanism simplu implicat în dependență este faptul că doi hormoni, cortizonul și cortizolul secretați de glandele suprarenale oferă un sentiment natural “de bine” sau euforic. Dacă vă îndoiți de acest lucru, întrebați pe cineva care ia cortizon în doze mari. Nu simte nicio durere.
Vă întrebați vreodată cum jucătorii de fotbal se lovesc unul pe celălalt la viteză maximă și adesea sar din nou zâmbind? Cauza nu sunt doar tampoanele de genunchi și de umeri.
Glandele suprarenale, cortizonul și cortizolul
Mulți sportivi profesioniști primesc doze de cortizon pentru genunchi, coate, etc. De asemenea, entuziasmul jocului însuși le revigorează temporar glandele suprarenale și simt mai puțin durerea.
Cortizonul și cortizolul se numesc hormoni glucocorticoizi, deoarece cresc nivelul de zahăr din sânge. Aceștia determină conversia aminoacizilor și a glicogenului în glucoză. Unul, dar probabil nu singurul motiv pentru euforia care rezultă din acești hormoni este creșterea zahărului din sânge care rezultă din secreția lor.
Orice substanță, activitate sau obicei care slăbește glandele suprarenale scade producția normală de cortizon și cortizol. O persoană cu glandele suprarenale epuizate dorește vechiul sentiment euforic pe care l-a avut odată. Acesta este motivul pentru care dr. Paul Eck spune că oxidanții lenți cu glandele suprarenale slabe gândesc în trecut.
Ei își amintesc de “zilele bune, din trecut” când s-au simțit mai bine. Persoanele cu oxidare lentă pot fi atrase de orice substanță sau activitate care restabilește chiar temporar secrețiile suprarenale pentru a produce o senzație de bunăstare.
Activitatea suprarenală este legată de nivelul de potasiu tisular și în special de sodiu. Substanțele care generează sodiu pot spori activitatea suprarenală. Nutrienții care generează sodiu includ vitaminele B, C și E, manganul, cromul și molibdenul și consumul de proteine cu conținut scăzut de grăsimi.
Metalele toxice care sporesc nivelurile de sodiu includ cadmiul, care se găsește abundent în fumul de țigară.
O altă modalitate de a spori activitatea suprarenală este eliminarea sau reducerea elementelor care scad nivelul de sodiu. Elementele care scad sodiul din țesut includ zincul și magneziul.
De exemplu, acidul fosforic în băuturile de cola scade atât nivelul de calciu cât și cel de magneziu. Fitații care se găsesc în cereale scad calciul, magneziul și zincul. Consumul de alcool scade zincul și magneziul.
Înțelegerea modului în care substanțele, obiceiurile și chiar emoțiile afectează glandele suprarenale poate fi o cheie a înțelegerii puterii lor de dependență.
Glandele suprarenale și generația Cola
Pe lângă alimente și sucurile acidulate, și cola îndeplinește criteriile pentru substanțele care crează dependență:
Conține până la 10 linguri de zahăr
Adăugarea unei cantități atât de mare de zahăr în sânge la un moment dat provoacă un exces la mulți oameni, urmat de un episod scăzut de zahăr în sânge după o oră sau mai târziu. De asemenea, zahărul perturbă metabolismul mineral, lăsând o persoană epuizată după consumarea zahărului.
Multe băuturi cola conțin cofeină
Cofeina stimulează glandele suprarenale pentru a produce adrenalina și cortizonul. Dar glandele sunt apoi lăsate mai slabe, producând mai târziu oboseală și depresie.
Băuturile Cola conțin acid fosforic
Acidul fosforic taie din dulceața zahărului și oferă o aromă delicată. Cu toate acestea, se leagă de calciu și magneziu și previne absorbția lor în tractul intestinal. Deficitul mineral provoacă creșterea temporară a metabolismului. Mai târziu însă, organismul revine la ritmul normal al metabolismului, determinând un sentiment “scăzut de bine”.
Creșterea rapidă și scăderea ulterioară a zahărului din sânge, care apare datorită utilizării băuturilor cola și a altor alimente dulci, slăbește eventual glandele suprarenale și sistemul aparatului de secreție a insulinei.
Acest lucru se întâmplă prin epuizarea mineralelor vitale și a vitaminelor care sunt implicate în funcțiile normale ale acestor organe și sisteme.
Deficiența nutrițională și disfuncțiile sistemului nervos inițiază simptome asociate cu hipoglicemia sau scăderea nivelului de zahăr din sânge. Acestea includ poftă de dulce, reacții după consumul de zahăr, iritabilitate înainte de mese și în cazuri extreme, confuzie, tremor, violență și chiar psihoze asociate cu lipsa zahărului în creier.
Mai târziu în viață, poate să apară hiperglicemia sau diabetul zaharat.
Atât în cazul zahărului crescut în sânge, cât și în cazul celui scăzut, celulele au nevoie de glucoză. Acest sindrom produce pofte puternice pentru orice substanță care va spori activitatea suprarenală pentru a ajuta la creșterea nivelului de glucoză. Cafeaua, cola, țigaretele și cocaina vor umple golul.
Alcoolul este ars ca zahărul, deci și el va ajuta la creșterea nivelului de glucoză. Toți alcoolicii au tendința de a avea probleme cu zahărul din sânge, denumită uneori intoleranță la carbohidrați.
Se poate trăi fără glandele suprarenale, dacă aceste glande sunt îndepărtate, însă numai prin înlocuirea hormonilor steroizi, în funcție de nevoile organismului. Hormonii steroizi reglează lichidele și electroliții (aldosteron), fiind denumiți mineralo-corticoizi.
